Odată scăpaţi de totalitarism, am devenit asidui cititori de gazete şi spectatori înveşniciţi în faţa micilor ecrane. Aşteptam nerăbdători să ni se împlinească visul de a ajunge din urmă Occidentul civilizat al bunăstării. O asemenea stare de spirit trebuia să fie un catalizator pentru reformele necesare ieşirii din starea de subdezvoltare. Din păcate, azi realizăm că înapoierea social-economică şi culturală era o condiţie a eternizării la putere a elitelor de pradă.
Concomitent cu această iluminare, mass-media, cu excepţia Internetului, şi-au pierdut statutul, legitimitatea şi mare parte din clienţi. Jucând doar la vârful puterii, conform cererii şi ofertei, soluţiile mediatice de ieşire din impas s-au contaminat cu morbul bătăliei politice pe imagine şi notorietate specifică ţărilor subdezvoltate. Sterilitatea, locul comun al majorităţii abordărilor, lenea argumentaţiei au generat diminuarea alarmantă a tirajelor şi a ratingului. Cu nesemnificative excepţii. Sinucidere conştientă şi lentă, total defavorabilă evoluţiei democratice.
Nici presa străină nu merge prea departe cu diagnoza. Ştirile negative surprind aceleaşi arii imagologice bătătorite: sărăcie, infracţionalitate, corupţie, subdezvoltare, poftă de putere şi avere. Repetate continuu, nu mai trezesc nici emoţii, nici efecte justiţiare, ci suspiciuni.
Or a face politică înseamnă participare activă a tuturor cetăţenilor la rezolvarea treburilor publice, iar guvernarea constituie gestionarea puterilor statului. Necesită ideologii, marketing politic şi social, programe şi prognoze. Guvernarea e artă, ştiinţă şi se învaţă în şcoli politice înalte, nu la Ştefan Gheorghiu cu foşti activişti pcr. Ceea ce la noi nu s-a înţeles.
1. Prima eroare fatală din care derivă celelalte a fost promovarea apolitismului, deşi politica e profesiune importantă în lumea civilizată. Oprobriul aruncat asupra politicienilor ne costă: s-a redus baza de selecţie, locul profesioniştilor fiind ocupat de amatori oportunişti, aventurieri, inşi taraţi, lupi în piele de oaie, şmecheri şi mai ales escroci. Şi-au încropit trupe de asalt nu doar mediatic cu slugi de aceeaşi teapă, le-au aşezat după anumite reguli la cârma instituţiilor şi a serviciilor, au penetrat stafful partidelor pentru a subtiliza mereu uzufructul bugetului comun. Odată cu legitimarea lor la putere în Duminica Orbului, soarta ţării a fost pecetluită. Nu s-a născut încă forţa politică în stare să-i disloce. Alegătorilor li s-a indus ideea că votul lor contează, dar mulţimile au fost lăsate pradă manipulărilor şi furăciunilor la urne. Tinerii masteranzi, doctoranzi High Political School n-au avut nicio şansă să ajungă în posturi de decizie, azi integral politizate. Tot ce ţine de studiu, învăţătură, intelectualitate a fost lăsat în voia sorţii, iar valorile, invitate cinic să emigreze.
2. Privilegiile, imunităţile, avantajele, legile speciale au dat o lovitură mortală democraţiei şi statului de drept. S-a impus dreptul celui mai tare, a celui ce ţipă şi dă cu bâta, a grupurilor agresive de interese, au fost favorizate bazine electorale, profesiuni, ajungându-se ca elitele intelectuale, profesorii, doctorii, cercetătorii, oamenii de ştiinţă şi artă să nu-şi poată cumpăra o carte.
3. Permanentizarea campaniei electorale, secătuirea rezervelor statului pentru plata serviciilor de PR, publicitate şi rebranding politic, băi de mulţime ca în evul mediu. Mutarea actului politic din Parlament şi consilii locale la TV ori în stradă, electoralismul păgubos au mărit astronomic costurile, declanşând criză, degringoladă, degradare morală. Combinaţia funestă între politicianism şi artificiu teatral a zădărnicit elanul reformator, iar minciuna, înşelătoria, ipocrizia au rămas vectori principali ai câştigării sufragiilor.
4. Lipsa respectului pentru lege şi reguli, dezechilibrul puterilor statului, subordonarea justiţiei, precaritatea relaţiilor interumane dau şi ele măsura neputinţelor noastre.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 