Voinescu Sever, dacă nu era, trebuia inventat. Exact când puterii portocalii i se îneacă mai toate corăbiile, unele din pricina greutăţii sacoşelor cu taxe de protecţie, altele că armatorii renunţă la timonierii-filosofi şi cad la pace cu piraţii, VS ridică semeţ paloşul împotriva lui Iliescu. Unde dai şi unde crapă! Deşi i se ştiu destule vinovăţii, vremea şi puterea i-au trecut de când hăul, dar VS îl scoate periodic de la naftalină, ca pe moaşte, îl ferchezuieşte frumos şi ne arată în cine să aruncăm cu piatra.
Efectul însă este unul de-a dreptul pervers: mediile se spurcă zgomotos asupra subiectului, iar Ion Iliescu mai obţine o victorie împotriva actualei puteri care nu are ce să-i contrapună, falangele ideologice dându-i de furcă. Urmează oare să fie recuperat de PD-L, ori să fie sanctificat, beatificat bătrânul edec?
Nimic nu ne mai sperie
De ani buni, sperietoarea cu „cancerul politicianist din jurul lui Iliescu” nu mai dă frisoane, ajungând o biată brezaie uitată în câmp după secerat. N-o mai ia nimeni în seamă. Fripţi cu ciorbă, românii suflă şi-n iaurt. S-ar întoarce mai toţi, dacă ar putea, în vremea răposatului, a salamului cu soia (O tempora!) şi a raţiei de carne, ulei, zahăr, numai să aibă cu ce le cumpăra.
Plecând de aici, modul de gândire al vicelui PD-L, intelectual de vază al regimului Băsescu, ar putea să ne ofere cheia năzbâtiilor politice recente. Intrigă însă o situaţie ingrată: manifestându-se ca om politic, principalul comunicator al PD-L se desparte de roba metafizică, îmbrăcând pufoaica de activist zelos, folosit de partid mai cu seamă la dres busuiocul.
Sofistica de partid
Dovada o constituie două mostre de silogism reconstituite după diatribele sale din presă:
1. PSD aparţine încă lui Iliescu; în jurul lui Iliescu este cancer; dacă PSD câştigă alegerile, România întreagă se va umple de cancer.
2. abia atunci România se va umple de cancer, acum fiind sănătoasă-tun; România e condusă acum de PD-L; deci are nevoie de un singur doctor, PD-L. La anul şi la mulţi ani.
Se recunosc din capul locului sofistica păguboasă şi metoda falsei ipoteze, cele ce nu-l pot conduce imparţial spre adevăr, cum ar fi cazul unui raţionament chiar şi sofistic, ci la îndemnul implicit: votaţi-ne că altfel veţi pieri de cancer. Raţional, concluzia mijlocită e corectă: încă nu există medicament sigur împotrivă-i.
Gândire cu premeditare
Modul acesta de gândire, nu doar al distinsului intelectual, ci şi al celorlalţi făcători de politici, de la Emil Boc la Andreea Vass, de la Sebastian Lăzăroiu la Alin Popoviciu şi Marius Spânu… a fost valabil până acum, aducându-le importante beneficii electorale. Dar credibilitatea le-a pierit pe mâna şi pe limba lor, nimerind într-o fundătură mocirloasă de unde cu greu se vor scoate. I-au împins acolo vremurile de criză şi recesiune în care coaliţia guvernamentală ne-a băgat din inconştienţă, incompetenţă şi din poftă de nou mandat cotrocean.
Din păcate, nici VS, nici ai săi nu găsesc soluţiile dezvoltării de durată, fiindcă văd şi simt monstruos doar defectele celorlalţi, făcându-se a nu zări propriile păcate. Silogistic judecând, ar însemna că nici nu există. Or sacoşa cu taxa de protecţie de la subalterni n-a inventat-o dl Iliescu, nici mogulii, ci pedelistul fruntaş Silviu Bian, înalt funcţionar al Guvernului Boc. Sacoşele cu ulei şi zahăr, plicurile cu mită electorală nu aveau culoarea bolşevicului roşu, fiind de un portocaliu inconfundabil, iar sălile de sport, stadioanele în pantă şi gondolele, la fel.
Bârna şi paiul
Cât de partizan să fii să nu observi falsele supoziţii generatoare de silogisme anapoda ale propagandei PD-L? Monica Ridzi, Dan Pasat, care ne batjocoresc MCV-ul pe justiţie, Ioan Nelu Botiş, Ioan Andreica, Crinuţa Dumitran nu sunt din Opoziţie, ci au fost promovaţi de PD-L în posturi importante de decizie, unde se lucrează cu bani publici, cu fonduri europene. Nu Iliescu şi anturajul, nu USL le drămuiesc acum, nu ei cumpără parlamentari, nu ei distribuie bugete pe ochi frumoşi, ca să vadă „prostul” de Ponta că abia acum, în compensaţie, li se face dreptate primarilor portocaliu-verzui, ci guvernul Boc.
E clar: ceea ce vede tot satul ştie şi Monica Macovei, dar nu şi împăratul.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 