Că istoria se repetă nu este o constatare de azi, de ieri. Iar în 2014 oricum erau planificate două evenimente care pot și trebuie să schimbe fața politicii europene și stilul celei românești: alegerile europarlamentare în care popularii europeni ar putea pierde majoritatea în PE și alegeri prezidențiale în România.
Dacă UE nu și-a putut scoate economia și societatea din criză în ultimii 5 ani, va trebui să o facă în următorii 5, altfel actualele tendințe centrifuge și dezagregaționiste i-ar putea fi fatale. E valabil și pentru România: dacă nu va reuși să convingă în politica externă printr-o mobilizare internă fără precedent în domeniile economiei și al bunei administrații, șansele de a ne apropia de standardele civilizației occidentale vor rămâne un vis pe cât de frumos, pe atât de utopic.
Năstase / Băsescu
Două sunt evenimentele românești cu valoare de fenomene politice care au trezit atenția specialiștilor, dar fără a li se releva corect semnificațiile și consecințele: condamnarea lui Adrian Năstase și pierderea accentuată a credibilității, deci și a puterii, a lui Traian Băsescu. Între cele două fenomene poate exista o legătură, dar nu în sensul politizării a tot ce mișca în România. Și asta întrucât cea mai mare parte a puterii președintelui, cea simbolică, o constituie încrederea și influența asupra propriului popor.
Da, istoria se repetă. Nu neapărat fiindcă noi nu învățăm aproape nimic din ea, ci fiindcă fenomenele, inclusiv cele politice, au o anumită ciclicitate, iar anul 2014 este anul scadențelor și al plătirii polițelor. Pe plan intern. Pe cel extern, vom asista, din cât se vede, complet pasivi, la „checks and balances” în ceea ce privește apartenența noastră la NATO, mai întâi, și apoi la UE, inclusiv prezența noastră în CE și în celelalte organisme de la Strasbourg și Bruxelles. Vom asista complet pasivi, deoarece, fiind an electoral, se vor consuma toate resursele în bătălia internă.
Păstorul și turma
Politică se făcea și pe vremea Vechiului și a Noului Testament, a anticelor Atena și Roma, de unde ne vine un proverb discutat de majoritatea politologilor și a filosofilor moderni: „Bate-voi păstorul și se va risipi turma”. Se ascunde și în alte proverbe, are și alte denumiri. Adrian Năstase a fost prim ministru între anii 2000 și 2004, de aceea, condamnarea sa, indiferent de motive, funcționează ca un barometru al mișcărilor politice, adversarii anticipând două urmări: pe lângă desființarea carierei sale politice, (idee greu de luat în considerare în condițiile în care pușcăria a ridicat din neant câteva personaje arhicunoscute), spargerea unității PSD și a USL, sau măcar demobilizarea acestora. Și asta pentru că în România politica nu funcționează după ideologii și programe, ci după oameni: oamenii lui Iliescu, ai lui Băsescu, ai lui Ponta…
Vocea Rusiei și colonia
Refuz să iau în considerare o idee lansată de Vocea Rusiei, idee care face furori pe forumuri, site-uri de socializare și bloguri conform căreia pedepsirea lui s-ar desfășurat leit obiceiurilor americane și ritualului folosit în fidelizarea supușilor din colonii. Din păcate, lansarea acestei interpretări încercă să compromită parteneriatul între cele două popoare, dar și recenta vizită a Victoriei Nuland la București…
Al doilea fenomen este scăderea accentuată a puterii lui Traian Băsescu: după ce ratează recâștigarea influenței și a leadershipului PDL, nu reușește să impună nici Partidul Mișcării Populare, nici alte formațiuni din propria dreaptă, ca atare nu poate spera la câștigarea alegerilor prezidențiale de vreun comiliton. De aici accesele sale de nervozitate, de aici unele acțiuni politice discutabile.
O evoluție necontrolată
În plus, odată cu începerea lucrărilor comisiei parlamentare legate de achiziția terenurilor din Nana, Călărași, nu e zi să nu apară noi elemente compromițătoare, atât asupra sa, cât și a familiei sale. Dezastrul de imagine pândește de după colț.
Nu-mi dau seama dacă a fost anticipat sau nu. Din aparițiile sale tot mai frecvente la televizor, se pare că nu. Iată că ceea ce i s-a întâmplat lui Adrian Năstase după pierderea puterii vine de la sine și în cazul lui Traian Băsescu. Diferența e că vine mai devreme.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 