Mai sunteți mulți?

În acest început de toamnă, frustrarea domină spațiul public până la saturație și chiar sufocare: pentru marea masă a cetățenilor, principalele instituții politice și-au pierdut atât de mult credibilitatea, că întrebarea nu mai este ce vor face politicienii mâine-poimâine, ci când vor ajunge pe mâna DNA și a Justiției. Un al doilea motiv de frustrare – valul de refugiați. Se poate naviga pe valurile frustrării publice? Se pare că da: câțiva lideri de partid pe care nimeni nu-i băga în seamă până acum au scos deja capul și agită extremist spiritul naționalist și xenofobia, adunând în spațiul virtual mii și mii de aderenți, chiar dacă Vadim a plecat. E normal să ne facem că nu-i vedem? Să nu fie prea târziu.
Întrebarea din titlu are două substraturi: 1. Mai e puțin și când spui „politician” îți și vin în minte sinonimele de corupt și imoral. Deunăzi a căzut capul unui simbol: primarul Capitalei, cel mai votat dintre aleși, după președinte, apoi prim-ministrul și șeful celui mai mare partid românesc așteaptă și ei deciziile instanței în procese de corupție, iar poveștile cu zeci de mii și chiar milioane de euro primite ca mită de politicieni corupți ne întunecă mințile. În situații asemănătoare sunt aproape 40% dintre parlamentari, consilieri, primari, dacă luăm de bune înspăimântările din presă, iar un număr considerabil dintre ei se află deja după gratii. Cât de tare de înger să fii să mai crezi în politică și politicieni, în viitorul României?
2. Când îi mai auzi și pe unii lideri de partid sau pe fostul președinte perorând împotriva nenorociților de refugiați, nu poți să nu te întrebi ce s-ar întâmpla dacă în locul fugarilor sirieni din fața morții s-ar afla propriii poporeni, iar răspunsul cu siguranță nu le va conveni, cu atât mai mult cu cât fostul președinte deja este acuzat că ne-a sărăcit tăindu-ne salariile și diminuându-ne pensiile. E clar, respectivii caută cu tot dinadinsul să transforme în voturi spaimele noastre ancestrale.
Așadar, mai sunteți mulți cei ce stați cu musca pe căciulă în așteptarea procurorilor ori sunteți în stare de orice pentru un amărât de vot? Mai sunteți mulți dintre aceia pe care omenia și milostenia nu-i dau afară din casă? Fiindcă, nu de alta, dar se apropie anul electoral 2016 și niciun alegător cu capul pe umeri nu va dori să vă vadă pe liste. Pe aceleași liste pe care n-ar fi trebuit să se fi aflat niciodată din 1989 încoace niciunul dintre politicienii de doi bani.
Fiindcă odată și odată cinstea și corectitudinea, înainte de orice competență, vor trebui reîntronate în politică, iar cu acest prilej să recunoaștem deschis că respectivele calități alături de sinceritate, demnitate, dragoste și respect față de semeni au fost terfelite nu doar de hoții sadea, ci și de politicieni, de poftele lor de înavuțire, de spiritul lor de profitori înnăscuți sau făcuți odată cu funcția.
Mulți politicieni își exprimă bucuria că Justiția a început curățenia, dar la fel de mulți susțin că e vorba doar de răfuieli politice, că DNA face jocurile nu știu cui. Pentru primii, îmi exprim o nedumerire: dacă justițiarii au început să dea la iveală malversațiunile cu bani publici, de ce Legislativul și Executivul se fac că nu știu despre ce și cine este vorba, când normal ar fi ca justițiarii să beneficieze de apreciere și chiar de sprijin? Nu cumva e și prea multă demagogie în politica asta? Ca să nu mai amintim și de desele amenințări ale majorității de guvernământ că va modifica în favoarea corupților articolele incriminate din Codul Penal.
„Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra…” (Ioan, 8), îmi veți replica pe bună dreptate, numai că în depravarea politică aproape generalizată trebuie să se ridice o putere politică adevărată care să înțeleagă, fie și în al unsprezecelea ceas, că politicienii se ocupă doar de buna guvernare, nu de propria chivernisire. Pe deasupra, istoria ne reamintește că în momentele de răscruce mulțimile așteaptă apariția unor lideri care, recunoscându-și propriile păcate, să ridice sabia dreptății și să impună legea.
Ultima frustrare e că nu se anunță prea mulți politicieni apți să ridice sabia decât în vorbe.

Petru Tomegea