Priviți cu atenție filmul „Moartea dlui Lăzărescu” (regizor și scenarist, Cristi Puiu) fiindcă el descrie dezumanizarea unui sistem pus să apere tocmai umanitatea din noi. Pelicula a devenit celebră deoarece fenomenul este simptomatic pentru cele ce ni se întâmplă de ceva vreme: așa cum pacientul Lăzărescu nu moare dintr-odată, ci după un lung șir de refuzuri și nesimțiri grotești ale celor plătiți să-l salveze, la fel se petrec lucrurile și cu democrația noastră aflată demult în stare de letargie. De demonstrat.
Mai întâi câteva cauzalități generale, dar manifestate constant mai cu seamă după ultimele două cicluri de alegeri locale și parlamentare 2008 și 2012. Cauzalități atât de generale și constante, încât perpetuează sistemul. Astfel, foștii aleși, după pierderea scrutinelor, au rămas tot în posturi, prin două subterfugii: cei mai mulți și-au schimbat partidul în așa fel ca să fie mereu la putere, iar ceilalți au rămas în post căzând la pace și înțelegere cu noile autorități. De la ultimul consiliu local până la vârful vârfurilor.
Cum se câștigă alegerile degeaba
Deși în 2004 luptătorii împotriva sistemului „ticăloșit” au câștigat puterea, între timp „ticăloșirea” s-a adâncit, s-a perfecționat, ba chiar a ajuns obișnuință și s-a legiferat, iar astăzi putem vorbi de un sistem de eradicare a oricărei tendințe de democratizare foarte bine pus la punct. Din mulțimea exemplelor, vă reamintim:
– alegerile din 2008 au fost câștigate de Coaliția Iohannes PNL + PSD, dar la Putere ajunge prin diverse jocuri de culise PDL alături de PSD, realizând visul măreț al domnului Băsescu. Atât de măreț, că ține doar 9 luni, exact cât a avut nevoie pentru câștigarea celui de-al doilea mandat și pentru a-i permite PDL să rămână singur la guvernare. Evident că toată lumea știe de ce. Parlamentul a tăcut mâlc, legitimând toate aceste matrapazlâcuri, motiv pentru care credibilitatea sa astăzi aproape nu mai contează.
– în orice democrație majoritatea decide. Nu și în România unde s-au inventat cvorumul și CCR. De aceea majoritatea poate decide orice, că nu o ia nimeni în seamă. Ca atare, CCR, autoritatea supremă în Statul Român, desființează decizia unei majorități de peste 88% (7,4 milioane de cetățeni) și hotărârea de suspendare a președintelui de către Parlament și-l repune în funcție. Iar dl Băsescu acceptă.
– se știe că recentele teorii politice despre democrație insistă asupra participării tuturor cetățenilor la treburile publice, numai că la noi caracterul participativ este obstrucționat tocmai de la vârful puterii: la referendumul din vara trecută, președintele suspendat a cerut boicotarea dreptului cetățenesc la vot fără ca vreo entitate a statului de drept să intervină. Fenomenul s-a repetat zilele trecute când din nou președintele în funcție a cerut boicotarea prezenței la votul pentru validarea noii Constituții dacă nu iese așa cum dorește Domnia Sa. Niciunul din multele ONG-uri, niciuna din instituțiile statului de drept, inclusiv Parlamentul României, simbolul democrației, n-au clipit.
– la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, USL câștigă peste 66% din voturi, numai că este legată de mâini și de picioare de pactul de coabitare semnat în condiții dubioase de copreședintele USL, prim ministrul Ponta, care se temea să nu fie numit premier, iar alegătorii s-au trezit după ceva vreme că au votat din nou degeaba, că degeaba și-au pus speranțele într-o formațiune politică. S-a ajuns până acolo, încât orice atribut al noii Puteri este cenzurat de la Cotroceni sau, dacă nu, de la CCR, UE, CE, alte simboluri ale democrației și ale libertăților cetățenești. Cenzură aplaudată de susținătorii dlui Băsescu.
– deși există legi, principii și reguli europene în numirea procurorilor șefi, înțelegerea netransparentă între președinte și prim ministru le eludează, numindu-și fiecare propriii „oameni” în fruntea lor. În plus, o fac atât de ostentativ, încât oricare cetățean poate vedea cu claritate dedesubturile politice urât mirositoare.
– fenomenul continuă imperturbabil: marea masă a judecătorilor, atenție, a judecătorilor, decide revocarea din funcțiile deținute în CSM de Cristi Danileț și Alina Ghica, iar CCR îi repune în funcție, moment în care orice discuție despre statul de drept și democrație nu-și mai are rostul.
Finalul de care ne e frică
Finalul filmului ni-l arată pe dl Lăzărescu în comă profundă și pregătit pentru operație, dar toți spectatorii înțeleg că regizorul i-a scutit de un final tragic.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 