Un ziar respectabil nu dă curs unor paradoxale „scrisori deschise”, dar anonime, de aceea am fost nevoit să cer permisiunea dlor director și redactor-șef pentru a răspunde cică „unui grup de anti PSD-iști” în nunele căruia nu semnează nimeni. Deși astăzi dreptul la opinie este garantat prin lege, deși Crai Nou ar fi publicat, așa cum o face de fiecare dată, un drept la replică asumat și argumentat, iată că maneaua anonimelor continuă și după aproape 3 decenii de democrație…
Răspund acestei scrisori anonime fiindcă autorul ei îmi aduce injurii, lezându-mi demnitatea de cetățean și jurnalist. Deși anonim, „grupul” își devoalează totuși apartenența politică nu numai prin conținut, ci și prin ascunderea sub titulatura „un grup de anti PSD-iști”. A semnat așa ca să ne inducă în eroare: aparține PSD, dar nu aripii moderne și de perspectivă care face social-democrația românească să existe, ci mardeiașilor mediatici care spurcă orice demers critic, orice nu coincide cu voința și scopurile lor, pe principiul stalinist-bolșevic „cine nu e cu noi e împotriva noastră!”
Nu voi face caz de limbajul indecent, de multele greșeli de ortografie și exprimare, ci voi răspunde acuzațiilor:
1. Independența și imparțialitatea ca jurnalist este probată de numărul mare de articole publicate până acum și adunate pe unul din primele bloguri politice, bine cotat de agențiile internaționale de profil, ePolitica – Idei în contracurent, în care „grupul” anonim ar fi putut citi in extenso ce a scris subsemnatul în presa națională și locală a ultimelor decenii; activitatea jurnalistică mi-a fost onorată de cele câteva „penițe de aur” primite în vremea bună a presei românești.
2. Am apreciat la PSD de-a lungul vremii pregătirea țării pentru admiterea în NATO și UE precum și o serie de personalități, dar nu veți găsi un cult al jurnalistului Petru Tomegea pentru vreuna dintre ele, așa cum nu veți găsi nici la dreapta eșichierului politic. De aceea acuza pupinismului este injurioasă. Socot că demersul jurnalistic trebuie să rămână unul deontologic, în temeiul adevărului, reprezentativ pentru majoritatea cititorilor, iar critica trebuie să fie constructivă și nu desfigurantă. Că adevărul supără nu e vina mea, iar „grupul” ar fi trebuit să contrazică demonstrația, nu să-l înjure pe autor.
3. Însă nu am putut și nu pot accepta ca un partid românesc important ca PSD să slujească întâi interesele proprii ale câtorva membri, să aibă agende ascunse precum cultul personalității (Iliescu, Năstase, Dragnea…), monopolizarea puterii, politizarea, pesedizarea funcției publice, obstrucționarea democrației și a statului de drept, diminuarea rolului celei de-a treia Puteri, Justiția, manipularea prin presă și televiziuni de casă…
4. PSD, Liviu Dragnea și guvernul actual nu mi-au oferit niciun fel de bonus din propriul buzunar, iar pentru că cetățenii au obținut ceea ce li se cuvine din partea statului nu trebuie obligați să se prosterneze în fața liderilor trecători, căci primele care sunt puse să apere demnitatea umană sunt instituțiile statului și partidele. În măsura în care nu au făcut-o, au devenit subiecte în articolele mele.
5. Mă onorează însă așezarea în context cu Gabriel Liiceanu, chiar dacă i-am criticat amatorismul și graba în interpretarea capodoperei mioritice, așa cum am făcut-o și în cazurile lui Emil Hurezeanu, Horea Roman Patapievici și Stelian Tănase. Da, l-am apreciat pe filosoful Liiceanu pentru susținerile din Parlamentul European, la fel cum am apreciat, fără să cer PSD permisiunea, amplele manifestații de protest împotriva OUG 13 #rezist. Că protestatarii aveau dreptate s-a văzut din atitudinea presei internaționale și a principalilor lideri politici, inclusiv Călin Popescu-Tăriceanu.
6. Nu din vina mea PSD a devenit în percepția publică „Ciuma roșie” și „noaptea, ca hoții”, ci datorită comportamentului unor importanți lideri care una au scris în programul de guvernare și alta pun în lucru, care refuză să înțeleagă că astăzi partidele politice nu se pot comporta altfel decât în marile și vechile democrații occidentale. Acolo unde omul este apreciat în funcție de merite, nu de loialitatea față de un partid și un lider.
7. Înțeleg că mă citiți cu stăruință și regulararitate. Vă mulțumesc.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 