În istoria zbuciumată a acestui sfert de veac postdecembrist, Traian Băsescu nu este singurul politician pus la colț. Au mai fost și alții, iar readucerea fenomenului în discuție ne poate ajuta să înțelegem felul de a face politică în România, direcția pe care o ia tânăra noastră democrație. Nu vom face un pomelnic al ostracizaților pentru diverse culpe reale ori imaginare, ci ne vom referi doar la cei deveniți „nomina odiosa” (nume odioase).
Episodul Geoană-Vântu
Un astfel de nume a fost al politicianului ascuns după omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. Numele său, odată pus alături de figura lui Mircea Geoană, a fost suficient să-i anuleze posibilitatea de a ajunge președinte în 2009, ba chiar să-i desfigureze cariera politică. De altfel, încă înainte de evenimentul amintit, dar și după, au avut de suferit multe personaje importante din prima scenă politică atunci când le era asociat numele mogulului.
Era destul, pentru a veștezi imaginea oricărui politician, să se afle că într-un oarecare moment al existenței a avut, are sau va avea de-a face cu numele SOV. Momentan, încarcerarea l-a scos din prim-planul bătăliei politice. Dar și acum mai sunt supuși oprobriului public prieteni, cunoscuți, asociați, colegi de petrecere și de afaceri.
Dan Voiculescu
Un alt personaj devenit nomina odiosa este Dan Voiculescu. Politician ieșit din eșalonul al doilea al PCR, din mantaua fostei Securități, cu o serie de responsabilități financiare legate de gestionarea afacerilor vechiului regim, a ajuns cel mai important proprietar de mass-media din România, posesor al câtorva televiziuni de succes, de jurnale și site-uri pe Internet.
Prin toate acestea, cred că dispune la ora actuală de cea mai mare influență publică. O asemenea putere mediatică nu a mai deținut-o nimeni niciodată: Antenele au pus umărul la dărâmarea guvernelor Boc și Ungureanu, au săpat și sapă la baza unor formațiuni politice inamice, au diabolizat și diabolizează personaje politice, formatori de opinie, jurnaliști care se opun direcției sale.
Mogulul și Băsescu
Ca politician, se spune, a lucrat mai ales la „regie” și „scenarii”, fiind acuzat a se afla la originea suspendărilor lui Traian Băsescu în 2007 și 2012 și a multor decizii controversate ale USL. În opinia mea, este cert că datorită trustului Antenelor, a participat din plin la jocurile politice. A nu se confunda astfel de jocuri cu activitatea de bună guvernare. Cine vrea să-i descifreze comportamentul și substraturile politice nu are decât să privească drumul sinuos al propriului partid, acum PC, fost PUR. Da, ați citit corect, al propriului partid.
Atacat la început de televiziunile concurente, apoi de presa care-l sprijinea pe Traian Băsescu, Dan Voiculescu a intrat în vizorul Justiției prin câteva dosare penale. Nu e locul aici să le discutăm, însă de atâta tevatură mediatică, cred că Voiculescu a devenit și el un nume odios. De ani buni, orice asociere cu numele său a produs stricăciuni la imagine, având de suferit importanți lideri social-democrați și liberali.
Traian Băsescu – pus la colț
După votul catastrofal la referendum, dar mai cu seamă după dezmembrarea USL, cred eu, i-a venit rândul și lui Traian Băsescu. Nu e zi să nu apară acuze aduse în special liberalilor că toate acțiunile lor sunt la ordinul actualului președinte, că noul partid care se va naște în urma negocierilor între PNL și PDL trebuie să-i salveze viitorul post-Cotroceni.
Ultima ispravă a unui senator PSD, fost ministru al Educației, e să-l acuze pe Crin Antonescu că s-ar fi întâlnit cu Traian Băsescu în chestiunea dosarului de corupție al lui Uioreanu și că, vezi Doamne! de aceea Crin ar fi demisionat din toate funcțiile, inclusiv din aceea de candidat la prezidențiale. Iată cum încet-încet o întâlnire cu președintele devine de ocară.
Cine urmează?
Pe deasupra, a mai apărut și scandalul, după mine, bine alimentat și chiar condimentat, legat de aniversarea a 150 de ani de la inaugurarea activității Senatului României, ocazie cu care președintele Camerei Superioare a Parlamentului, Călin Popescu-Tăriceanu, nu a fost de acord cu invitarea la ceremonial a președintelui, iar coaliția de guvernământ i-a susținut demersul.
În opinia mea, democrația nu va putea învinge în România până când fenomenul punerii la colț prin procedee ca acelea de mai sus nu va fi eradicat.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 