Nu l-am suspectat niciodată pe fostul președinte de prea multă modestie, iar ultimele evenimente îmi confirmă suspiciunea. La fel cum nu am putut accepta nici corul de aplaudaci care i-au cântat în strună inclusiv când deciziile erau discutabile sau greșite. Acum se vede clar că nu a rezistat lingușirilor, iar lipsa unor critici severe i-au creat impresia că poate face orice. De demonstrat.
Care e adevăratul Traian Băsescu?
Cât despre credința sa că a fost reformatorul societății românești și întemeietorul statului de drept, să avem iertare, dar după recentele atacuri asupra Justiției, a DNA și a șefei acestuia, Laura-Codruța Kövesi, dar mai ales după prețioasele indicații pentru rezolvarea dosarului moșiei Nana, supusă acum sechestrului, miturile legate de incomparabilele sale virtuți s-au prăbușit de-a binelea.
Nu pot omite nici acțiunea manipulatorie a condamnării comunismului, socotită piatra de temelie a mandatului său, deși PCR fusese scos înafara legii în regimul Iliescu și condamnat oficial în regimul Constantinescu. În opinia mea, excesele de putere și tăierea salariilor din 2010, scăderea arbitrară a veniturilor populației vor constitui principalele piedici pentru a ocupa un loc onorabil în panteonul istoriei noastre.
Un președinte de neînlocuit
Firește, Traian Băsescu nu înțelege că mandatul său s-a încheiat în decembrie 2014 și rolul său în prim-planul politicii nu mai poate fi același, cu toate zbaterile sale. Ceea ce îl privește personal. Însă credința că „fără el, țara se va duce la fund”, că „acum marea miză este să nu se mai bage in politică” ne privește pe toți cei ce așteptăm după un sfert de veac de greșeli și amatorisme politice ca actul de guvernare să se schimbe.
Iar schimbarea, dacă nu a venit în cei 10 ani de Cotroceni, n-are șansă să vină de la Traian Băsescu nici în următorii. Afirmația aceasta nu este nicidecum gratuită, ea putând fi argumentată prin activitatea contradictorie din timpul mandatelor și mai cu seamă prin luările de poziție recente ale fostului președinte.
Omul providențial
Dar toate deciziile discutabile pălesc în fața celor două afirmații de mai sus. Nu cred că sunt mulți cei ce cred că țara se duce de râpă fără Traian Băsescu, nici că alți politicieni nu pot dormi noaptea din pricina revenirii sale în politică. Dar respectivele afirmații ne ajută să vedem că fostul președinte s-a crezut un fel de Mesia, salvatorul mult așteptat, providențialul care a venit pe cal alb să mântuiască o nație de amărâți ai sorții, neînstare să aleagă între bine și rău.
Ca dovadă, și după încheierea mandatului consideră că e de neînlocuit. Chiar dacă vede că România încet-încet își recâștigă statutul european, că nu e zi ca autoritățile actuale, președinte, guvern să nu primească mari personalități ale altor state, însuși Klaus Iohannis să fie invitat pretutindeni și să fie primit cu onoruri și bucurie.
Băsescu în opoziție cu sine însuși
Pentru că au fost ca ieri, nu pot să nu amintesc principalele acuze la adresa lui Traian Băsescu și a justiției. Se spunea că trage sfori la DNA ca să-și înlăture și pedepsească rivalii politici, ca să le distrugă imaginea plimbându-i cu cătușe la mâini prin fața camerelor de luat vederi la ore de vârf… Erau nelipsite acuzațiile de poliție politică și de politizare a Justiției.
Ei bine, a uitat. Acum este părtinitor față de arestarea Elenei Udrea și față de propriul dosar, acela al moșiei Nana, cumpărată de fiica sa cu un împrumut masiv de la CEC Bank. Intrigă nu atât schimbarea radicală a părerilor despre justiție și proceduri, cât indicațiile date autorităților: cică ANRP ar trebui să-i despăgubească pe țăranii cărora primăria nu le-a reconstituit dreptul de proprietate, terenuri intrate azi în componența moșiilor deținute de Băsescu și Udrea. Așadar, Justiția a fost bună cât timp a stat departe de interesele familiei Băsescu, iar acum e politică deoarece Parlamentul a înființat o comisie de anchetă referitoare la abuzurile autorităților din comuna Nana. Q.e.d.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 