Să fie doar o simplă percepție că de sărbători politicienii Puterii s-au simțit rușinați de (in)activitatea lor într-un an întreg, an pierdut pentru prezentul și viitorul României, și s-au ascuns după perdelele groase ale vilelor călduroase? Și numai că e așa fiindcă n-au mai ieșit în public nici măcar să le dea câte un colăcel colindătorilor, darmite să petreacă împreună cu poporul, precum altădată, când poporenii mai aveau oarece trecere în ochii lor și în ecuația guvernării.
Firește că n-au lipsit înjurăturile câtorva birjari politici de profesie, dar excepția confirmă regulile de mai sus: în afara unor politicaștri nerăbdători, setoși de imagine publică și electorală care, uitând semnificația Crăciunului, s-au bătut cu pumnii în piept cât de tari sunt ei ca să-i dea afară pe procurorul general și pe președinta ICCJ, ceilalți majoritari și-au făcut siesta după sarmalele și cozonacii tradiționali, toate stropite din belșug cu licori bahice aromate, creatoare de vise roz-bombon.
Eliberați de stresul cotidian al ofensivei împotriva bunului simț politic, poporenii, mai ales cei tineri, s-au adunat prin piețe publice și localuri ca să petreacă, de data asta în liniște, Crăciunul și Revelionul, iar de lipsa din peisaj a vedetelor politice nu s-a plâns nimeni în afară de mine. Semn că am și au cam devenit în plus.
De ce-mi pare suspectă liniștea asta, până la urmă meritată și obișnuită într-o societate normală? Adică într-o societate în care locul politicienilor, în fond oameni obișnuiți, este alături de cetățeni, de necazurile și preocupările lor. Însă până când vor înțelege măriile lor că nu sunt aleși veșnici, nici salvatori mesianici coborâți cu hârzobul de duhul sfânt în mijlocul prostimii, va mai curge multă apă pe Dunăre.
Ca de fiecare dată, în spatele liniștii se ascunde furtuna, cu atât mai mult cu cât fronturile de luptă sunt neschimbate dinainte de sărbători: societatea românească e împărțită în două falii ireconciliabile, una care apără cu puterile străzii, adică ale celor fără de putere, drepturile și libertățile câștigate cu sânge la revoluție, între care dreptul la o guvernare cinstită, în favoarea tuturora, cu stat de drept, cu o justiție oarbă, independentă politic, echitabilă, nepărtinitoare, cu libertatea de a participa real la rezolvarea treburilor publice și de a-și exprima liber opinia, de a fi informat corect, iar altă falie, Puterea actuală, care își apără cu jandarmii și cu minciuna privilegiile, poziția socială și averile dobândite nu se știe cum, dar sigur răsărite peste noapte.
Bătălia aceasta încrâncenată afectează, din păcate, poziția României în Uniunea Europeană și în NATO, o poziție câștigată cu mari sacrificii, iar tulbureala din mințile câtorva rătăciți în politica noastră ne îndreaptă cu repeziciune spre Roexit, adică spre Federația Rusă a lui Putin, spre Turcia lui Erdogan, în care democrația e vorbă goală. Așadar, dorința de veacuri a poporului român de a trăi alături de națiunile civilizate ale Europei iat-o ajunsă la cheremul unor inși în stare să-și vândă și sufletul, și mama, nu numai țara.
Respectivii inși își închipuie că acest conflict între o mare parte a cetățenilor și alta aflată în siajul Puterii se poate rezolva cu chemări și îndemnuri lacrimogene pentru alungarea urii dintre „români”. Dar atacurile asupra Puterii de guvernământ și a PSD în frunte cu conducătorul suprem, singurul care vrea binele românilor, nu sunt atacuri împotriva României și a poporului român, iar adevărul e perceput corect de majoritatea poporenilor…
Așa se explică liniștea care i-a cuprins subit pe diriguitori și nu neapărat, cum lasă ei să se înțeleagă, că nu mai pot de gestionarea treburilor președinției rotative a UE. Nicidecum. Bătălia este pentru întoarcerea României la perioada de dinainte de 1989, „un partid avem și-o țară”, în care o superclasă de moștenitori ai defunctului(?) PCR s-a aburcat în spatele unei populații sărăcite de guvernări proaste și nevoită să-și mute soarta în Occidentul democratic. Or eu nu cred că România europeană se mai poate întoarce din drumul spre civilizație și democrație.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 