Archive for the ‘O majoritate anarhică’ Category

O majoritate anarhică

septembrie 6, 2017

Anarhismul este un curent politic opus democrației și respectului față de lege. De aceea anarhiștii provoacă pe scena politică dezordine, dezorganizare, haos… vizând în final instaurarea unui regim autarhic, iliberal, dictatorial, bazat pe voința discreționară de putere a unui / unor lideri puternici și frății politice. De aceea vor să desființeze orice constrângere a statului și a societății asupra cetățenilor, știind bine că vor beneficia numai ei.
De ce vorbim de anarhie și anarhism în era cibernetică și într-o țară membră a Uniunii europene? Și asta după ce democrația liberală s-a instaurat, cu câteva excepții, în întreaga lume? Fiindcă fenomenul are loc sub ochii noștri în România: actuala putere politică ar trebui, conform legilor și cutumelor respectate în orice democrație, să reprezinte interesele tuturor cetățenilor, ale celor 19 500 000 de locuitori. Or ce vedem noi? În loc de preocupare serioasă pentru buna guvernare, pentru dezvoltare economică și reformare-modernizare a tuturor sectoarelor de activitate, asistăm la o bătălie fără răgaz pentru controlul Justiției și dezincriminarea faptelor de corupție. Ce altceva să însemne răfuiala actualei majorități de guvernământ cu Justiția, una din puterile statului de drept, decât intenția clară de a o subordona?
Nu cred să-și închipuie cineva că, odată subordonată Justiția, puterea politică actuală va trece deîndată la eradicarea corupției, flagelul care ne ține săraci. Nu pot crede că nu va profita încercând să-și salveze poziția dominantă și liderii de dosare penale, fiindcă atunci demersul actual n-ar avea nicio noimă. A trecut vremea romantismului când popoarele așteptau gesturi de grație din partea stăpânilor. Așadar nici vorbă de întețirea luptei anticorupție, ci de instaurarea politicii bunului plac.
Nu doar justiția este luată în vizor, ci și economia, investițiile publice, educația, sănătatea, relația între guvernanți și guvernați. Se știe că în țările cu regimuri democratice predictibilitatea acțiunilor guvernamentale este un principiu de la care nimeni nu se abate. În România, regulile legate de economie, de impozite și taxe, de accize și redevențe se schimbă de la o zi la alta, bulversând întregul mediu de afaceri.
Deși în programul de guvernare cu care au câștigat alegerile erau prevăzute multe măsuri pentru creșterea încasărilor publice, mai toate s-au dovedit nerealiste. Și cum foamea de bani a guvernului a devenit cronică, s-a instituit o nouă acciză asupra carburanților, ceea ce va face benzina și motorina necompetitive în comparație cu toți vecinii noștri. Nu este exclus ca supraaccizarea să aducă și mai puțini bani la bugetul statului așa cum demonstrează cu cifre unii economiști.
Și atunci se vor impozita salariile medicilor și dividendele de la anul și se va acționa asupra Pilonului II de pensii private. Numai că naționalizarea unui bun privat va provoca un șoc imens asupra celor câteva milioane de contribuabili, asupra nivelului afacerilor din România, a Bursei și asupra cursului leu – valute străine, iar pierderile ar putea provoca din nou o criză. Din păcate, crizele aduc instabilitate politică, inclusiv guvernamentală. Cine dorește dezordine și haos în economie și administrația publică? Și în ce scop?
Câteva televiziuni se străduiesc de dimineață până seara, ba chiar și noaptea, să ne convingă că nici vorbă de haos și destabilizare în ceea ce privește proiectele noilor legi ale ministrului Justiției, Tudorel Toader, că legile respective vor face ordine cu procurorii și judecătorii, cu procesele politice și securistice(?), dar observăm că în CSM, instituția coordonatoare, a izbucnit deja cearta, că toate instituțiile Justiției sunt împotriva multor propuneri ale ministrului, că Opoziția amenință cu moțiuni de cenzură, și toate pe fondul unor proteste publice care au reînceput.
E clar că urmează din nou o confruntare între guvernanți și guvernați, între Putere și Opoziția străzii, deși până acum scorul a fost de 2 – 0 în favoarea străzii, ca să vorbim în termeni sportivi. Nu mai bine s-ar face legile pentru toți cetățenii și nu numai pentru unii?

Petru Tomegea