De ce, nene… Ponta?

Dacă nenea Anghelache, casierul din „Inspecţiunea” lui Caragiale, s-a sinucis din pricina pierderii echilibrului interior ca urmare a unui furt enorm din banii publici și a anunțării unui control inopinat la casieriile statului, pe Victor Ponta, actualul nostru prim-ministru, ce să-l fi determinat să se sinucidă politic? Din fericire, asemănările se opresc aici.
Astfel, personajul lui Caragiale, pentru a-și apăra cinstea și onoarea, a ales jertfa supremă, iar controlul, culme tragică a ironiei! i-a găsit postmortem câțiva firfirici în plus. Doamne ferește, nu e vorba de viață și moarte în cazul prim-ministrului, ci de cariera sa politică, însă de cinste și onoare ar fi totuși cazul să vorbim, deși în cei 25 ani de politică românească moralitatea nu a constituit cine știe ce impediment în calea politicienilor.
De ce îi cer socoteală lui Victor Ponta în condițiile în care nu i-am dat votul și nici cu atașamentul față de politica sa n-am stat prea grozav? Din pricina nivelului extraordinar al așteptărilor populare creat de când a ajuns alături de Crin Antonescu în fruntea defunctei USL, din pricina poporului pesedist care l-a ridicat cu atâtea speranțe pe scaunul lui Ion Iliescu și ultima, din pricina parlamentului și a președintelui care l-au uns prim-ministru pentru ca România să fie bine guvernată, iar împricinatul a călcat dintr-o groapă în alta. De ce, nene… Ponta?
Mai întâi a călcat strâmb plagiindu-și lucrarea de doctorat sub conducerea maestrului Adrian Năstase. Ei, bine, profesorii adevărați vorbesc despre cei ce copiază ca despre niște loaze, trecute clasa doar ca să scape de ele. Dar nu poți să fii în fruntea unui guvern pus să administreze țara și să fi copiat la examene. La fel cum nu poți să nu fii ca prim-ministru model de corectitudine și inițiativă. În special, nu poți avea o astfel de pată la dosar, când peste 4 milioane de elevi și studenți fac o dramă dintr-o notă proastă, cu atât mai mult cu cât, de ani buni, comisii peste comisii, din țară și de peste hotare, dovedesc plagiatul.
Dar boacăna din care i se trag următoarele necazuri o constituie lipsa de loialitate față de prietenul și colegul său de alianță, Crin Antonescu: nu poți să mai privești lumea în ochi când ai avut un fel de gentlemen’s – agreement cu un camarad de luptă politică și ți-ai călcat cuvântul și onoarea nerespectând înțelegerea. Nu cred că este cetățean integru în România care să nu fi înțeles că, după ce s-a văzut prim-ministru, cu ajutorul PNL și al președintelui său, atunci când trebuia să-l susțină la președinție, așa cum a fost înțelegerea, Victor Ponta l-a mătrășit și i-a luat locul. Nu se poate uita și nici ierta așa ceva. De aici a început degringolada personajului nostru.
Pe acest fond, a pierdut apoi alegerile prezidențiale: câștigă primul tur la diferență de 10 %, face greșeli grobiene (minciună, manipulare grotescă, xenofobie…), devine arogant și șmecher în confruntarea finală, pierzând catastrofal cu 10% mai puține voturi decât contracandidatul său. Căci pe astfel de inși nici norocul nu-i ajută.
Firesc ar fi fost, ca în oricare altă țară democratică, să-și fi dat demisia când a fost demonstrat plagiatul ori după pierderea alegerilor prezidențiale, dar nu numai că nu și-a dat-o, ci a amânat și Congresul Național al PSD, evitând confruntarea cu propriul partid. Neavând nevoie de scandaluri în perioada guvernării, social-democrații au acceptat câine-câinește să-l susțină până azi, criticii fiind înlăturați sau reduși la tăcere.
Acum s-a ivit o situație fără precedent: Victor Ponta a fost chemat în fața instanței să dea seamă într-un dosar de corupție ale cărui fapte datează dinainte de a fi prim-ministru, de aceea președintele Iohannis, neputându-l suspenda, i-a cerut demisia. Cu toate acestea, majoritatea de guvernământ îl menține în funcție. Ce se va întâmpla în caz că va fi condamnat? Va considera că nu a greșit în calitate de prim-ministru și își va muta biroul de premier la Pușcărie? Că tot suntem noi în perioada de democrație originală croită de înaintașul său, Ion Iliescu.

Petru Tomegea