Între poreclele injurioase „macac” și „ciumpalac” este cuprinsă întreaga suflare a poporului nostru. Căci în România de azi, pentru câteva ziare, televiziuni și oameni politici, nu mai există cetățeni, nici (con)locuitori, ci maimuțe, dobitoci, leneși, ciorditori, jigodii, varani, nerozi, derbedei, debili mintal, handicapați…, care și-au ales în frunte macaci, porci, boi, pisici, borfași, pușcăriabili, căcărăi, mincinoși, ipocriți, sforari, șmecheri, trădători, repetenți la democrație, corupți până în măduva oaselor…
Un popor de nimic
Pentru că aceste cuvinte par de sorginte joasă, argotică și chiar mahalagească, umblăm în registrele exprimării intelectuale și, surpriză: limbajul diferă doar formal, conținutul fiind același: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”, „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”. „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”, iar „puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… își urmează cursul…, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.
Mai adăugați cuvintele jignitoare, injurioase pe care ni le oferă cu dărnicie spațiul public, presa și televiziunile franceză, italiană, olandeză, engleză… ca violatori, criminali, milogi, cerșetori…, ca să avem imaginea unei țări de la marginea civilizației.
Nu mai avem identitate?
Firește, războaiele identitare sunt cunoscute din vechime, dar când privești tabloul acesta de țară aflată în descompunere morală în care unii jurnaliști, politicieni, intelectuali, filosofi vorbesc despre cititorii, votanții și concetățenii lor ca de o rasă inferioară în timp ce ei ni se socot supraoameni în afară de păcat, zeități, genii universale, cu sânge albastru…, ai senzația că România este un stat eșuat, iar poporul român își trăiește ultimele spasme.
Cu o singură deosebire, dar capitală: în timp ce războaiele identitare din antichitate până azi sunt purtate de obicei de către vecini mai tari, injuriile ni le adresăm noi înșine. Avem CNA, dar deciziile sale sunt partinice, părtinitoare, de aceea toți le consideră incorecte și nu țin cont de ele. Ultima decizie pedepsește doar injuria „macac”, de parcă rahat, ciumpalac, varan, porc, bou, handicapat… nu ar fi de aceeași gravitate.
Civilizație și investitori străini
Am privit cu deosebită atenție BBC și The Telegraph (Anglia), France 1 și Le Figaro, apoi mass-media din Germania și Italia, săptămâni la rând, căutând astfel de elemente lexicale injurioase referitoare la ei înșiși. Deși nu au legi draconice de interzicere și pedepsire a celor slobozi la gură când e vorba de propriul popor, răutăți și porecle atât de înjositoare despre aproapele lor nu am găsit. Să fie oare vorba de autocenzura bunei creșteri și a bunului simț?
Întâmplarea face ca în aceste zile să se desfășoare la București Conferinţa Internaţională de Turism, așa cum anul trecut a avut loc Congresul Internațional de Turism Rural. Tot în aceste zile prim-ministrul Victor Ponta împreună cu o delegație a României s-a întors dintr-un turneu asiatic în căutare de investitori. Vă rog să vă imaginați îndemnuri și clipuri publicitare ca: Investiți în țara borfașilor și a corupților! Vizitați poporul cu inima ca un cur! Construiți fabrici în țara leneșilor și a hoților, a proștilor și a derbedeilor!
Ei n-au nicio vină?
Aceiași jurnaliști, politicieni, intelectuali, filosofi se plâng apoi că ni-i țara săracă, iar serviciile naționale de sănătate, educație, căile de comunicație se află într-o stare jalnică, dar nu se întreabă cât din starea de sărăcie și lehamite actuală este determinată de ei înșiși? Câți dintre cei 3-4 milioane de români care și-au părăsit țara au făcut pasul peste graniță tocmai din pricina batjocurii zilnice și a aroganței unor astfel de învățători ipocriți?
De ce ni se întâmplă doar nouă? Cum se poate să ni se ceară votul în schimbul bătăii de joc? Nu cumva unele partide mor tocmai din această cauză? Fiindcă absolut toți preopinenții aparțin unor grupuri politice în slujba cărora și-au pus condeiul și capacitatea intelectuală.
Rezolvarea acestei situații nu poate veni decât de la politicienii înșiși care, în loc să se bălăcărească reciproc, s-ar putea dedica bunei guvernări și interesului public.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 