În mod obișnuit, ministrul Finanțelor publice își măsoară cuvintele, numai că în ultima declarație l-a luat gura pe dinainte, permițându-ne să pătrundem în universul său interior. Fără a-și dea seama. Iar universul său interior e bucșit de idei la fel de abisale precum limitarea dreptului cetățenilor români de a munci și trăi în Europa bunăstării și a civilizației. Ideea aceasta atrage după sine două constatări:
1. România este într-o criză (numai?) economică foarte gravă și primul care o simte în toată duritatea ei este reprezentantul finanțelor publice, cel ce trebuie să facă rost de bani pentru salarii și pensii. Iar percepția neputinței sale e cu atât mai dură întrucât nu vede căi normale, democratice de rezolvare, căi învățate la școală.
2. În schimb, deși revoluția l-a prins la 18 ani, vârstă la care îndoctrinarea ceaușistă nu prea a dat rezultate, dl Orlando Teodorovici dovedește contrariul: Ceaușescu vorbea mereu despre principala bogăție a României, care este omul, omul nou, făuritorul societății socialiste multilateral dezvoltate, și finanțistul nostru se conformează. Pentru că omul este cel mai important capital, e cel ce duce acum în spate statul, administrația superstufoasă, lefurile speciale și demnitățile.
Or, în condițiile în care un sfert din populația României și aproape o jumătate din aceea muncitoare nu se află la pixul dlui Teodorovici, visteria rămâne goală. Și, zice domnia sa, milioanele de români plecați produc bogăție, bunăstare, dezvoltare, beneficii țărilor de destinație. Tocmai de asta erau atât de draconic păzite fruntariile țării înainte de 1989. Nu de asta preferau securiștii ca toți transfugii să fie lichidați cu un glonte la trecerea frauduloasă a țării? Nu vrea dl Teodorovici să viziteze cimitirele din apropierea Dunării iugoslave și a graniței cu Ungaria ca să vadă „binefacerile” epocii de aur? Mai crede cineva că legarea de glie a cetățenilor liberi este o soluție sau se teme efectiv că țara ne va deveni pustie după un număr de ani de înțeleaptă conducere pesedistă?
Peste toate, ar trebui să ia în considerație și evoluția demografică, una de-a dreptul catastrofală, și fenomenul îngrijorător al depopulării masive a României: mii de români cu joburi profitabile și situații materiale de invidiat se întorc acasă, își lichidează tot ce au agonisit o viață aici, întorcându-se la noile destinații nu numai cu copiii, ci și cu părinții și chiar bunicii. În acest caz, ce mai e de făcut?
Din păcate, dl Teodorovici nu se dă în lături de la manipulare, ba mătrășește și adevărul fiindcă beneficiari sunt în primul rând românii harnici și muncitori, cei ce cu banii câștigați cinstit, în țări unde hoția și corupția nu fac casă bună cu guvernarea, își întrețin în România familiile abandonate de guvernul al cărui angajat este. Oare cum s-ar descurca România fără acești bani? Și apoi, este dreptul statelor respective, așa cum este și dreptul statului român, să impoziteze activitatea firmelor și a angajaților.
Însă ministrul român și guvernul său ar trebui să se ocupe de cu totul altceva: să creeze condiții ca lucrătorii să nu plece și cei plecați să se poată întoarce, idee de care politicienii fac mare tevatură în campanii electorale, dar de care o uită imediat ce ajung la putere. Și după atâția ani de promisiuni deșarte, nu-i mai crede nimeni, așa cum nu-l crede nici pe ministrul de azi al finanțelor publice.
Da, îi este greu să adune bani la buget, dar nu cetățenii sunt cauza principală, ei își plătesc regulat datoriile la stat, ci clientela politică. Ați avut curiozitatea să vă uitați pe lista marilor datornici și a răilor platnici? Toți cei înglodați în datorii sunt oamenii lor și așteaptă pomeni de la guvern și iertări, și compensări, și falimente mascate…
Și mai este un aspect mult mai mârșav: creierele, profesioniștii, oamenii supercalificați… nu pleacă doar după un salariu mai bun, ci și după un climat de muncă mai acătării. Nu mai acceptă ca în posturi înalte să fie politruci (semi)analfabeți, nici ca incompetenții să obțină posturi și onoruri în schimbul pilelor, relațiilor și al plocoanelor, iar apoi să li se râdă în nas. Sau Orlando Teodorovici se face că nu vede!
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 