Discursul politic dominant al acestei toamne e dublu manipulatoriu. Întâi, minerii de la Roșia Montană vor locuri de muncă, dar e greu de spus dacă toți cetățenii îmbrăcați în uniforme noi care prestează în fața camerelor de luat vederi alături de prim ministrul Victor Ponta sau de președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, au legătură cu mineritul, chiar dacă și-au înmuiat cizmele noi, suflecate minerește, în noroiul gros al minei.
Dacă ar fi reală povestea cu locurile de muncă, guvernul Ponta ar avea o piatră de moară în traistă: în Suceava, Botoșani, Iași și în majoritatea orașelor mari românești au dispărut toate platformele industriale, iar foștii angajați și-au luat calea exilului pentru un loc de muncă ori s-au întors la țară să cultive șirincuța de ogor moștenită de la părinți. Protestul lor, mai amenințător sau mai tăcut, n-a fost sprijinit de marile corporații transnaționale, deși din „mărețele ctitorii” n-a mai rămas piatră peste piatră.
Foamea de locuri de muncă bine plătite
E adevărat că bișnițarii locali și naționali au făcut bani grei din „averea comună a muncitorilor și țăranilor”, dar foștii proprietari, doar cu numele, nu s-au ales decât cu praful de pe tobă. Poveștile cu locuri de muncă născute de capitalismul modern și economia de piață n-au ținut de foame.
Al doilea: discursul ecologist n-a însemnat niciodată mai nimic pe scena noastră politică din 1989 încoace și iată că avem surpriza plăcută a unor mari, dar educate mulțimi de demonstranți în centrul Capitalei, în zilele bune, peste 15 mii, care nu vor ca autoritățile statului să permită exploatarea aurului cu ajutorul cianurilor, un cuvânt sperietoare care desemnează o otravă ușor de detectat în multe din produsele consumate de noi. Firește, în concentrații tolerabile ca și alte asemenea substanțe toxice.
Lecții de manipulare
Ce este manipulare în acest exercițiu de democrație? Două lucruri trebuie spuse din capul locului: protestele au fost provocate de legea exploatării aurului de la Roșia Montană trimisă Parlamentului și, cu siguranță, dacă exploatarea aurului ar fi continuat în celelalte perimetre, adăugându-se și acela de la Roșia Montană, fără legea lui Ponta, n-ar fi fost niciun protest de stradă.
Al doilea: cianurarea e singura metodă de extragere a prețiosului metal, eficientă și suportabilă ca preț, practicată în țări unde cu adevărat ecologismul este la el acasă, vezi Finlanda, vezi Țările Scandinave.
Vrem și noi!
Or în aceste condiții se pune întrebarea: ce dorim de fapt, 250 locuri de muncă pentru moții mineri, deși calificarea pentru noile utilaje și instalații e posibil să nu fie satisfăcătoare și atunci RMGC să aducă specialiști și lucrători străini, sau ecologizăm zona și așteptăm dezvoltarea turismului local.
Deși alternativele de mai sus sunt realiste, ambele fezabile cam în aceeași marjă de timp, Guvernul Ponta se află în mare încurcătură, indiferent de decizia parlamentarilor. Da, se pot crea 250-600 locuri de muncă în Munții Apuseni, poate chiar mai multe, dar în acest caz miniștrii ar trebui să se aplece cu atenție și asupra dezvoltării pieței muncii la Suceava, Botoșani, Iași…, peste tot unde forța de muncă fie a migrat spre alte zone, fie se ocupă cu fel de fel de expediente pentru satisfacerea necesităților proprii. Din care statul nu poate încasa absolut niciun impozit. Sărăcie lucie! În aceste zone numărul amărâților este cu adevărat impresionant.
Buna guvernare ca deziderat
Cât privește turismul local, e nevoie de investiții uriașe, dar nu neapărat în obiective și infrastructură, cât în crearea unui mainstream european și internațional ca România să devină o destinație turistică favorită. Or până acum s-a lucrat doar amatoristic și la plesneală. A se ține cont de faptul că nici alții nu stau degeaba. Turiștii trebuie atrași prin ceva extraordinar, cu totul nou, fiindcă investițiile noastre de până acum doar au consumat fonduri uriașe din bugetul și așa sărac al statului. În plus, veniturile din turism nu vin de azi pe mâine, iar brațele de muncă necesare nu sunt puține.
De ce răbufnesc periodic în spațiul public astfel de realități? Din cauză că programele de guvernare sunt făcute fie pentru cititorii iubitori de SF, fie pentru a fi reținute de istorici. Nu avea programul de guvernare al USL destule proiecte pentru crearea de noi locuri de muncă? Tocmai, era partea cea mai apreciată. Numai că, după accederea la guvernare, s-au luat cu bătălia politică și au uitat ce și-au propus. Așa cum s-a uitat de fiecare dată în 24 ani.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 