Klaus Iohannis constituie o adevărată cabală pentru partidele înscrise în cursa prezidențială și europarlamentară, adică o intrigă politică pusă în operă cu multă abilitate de către specialiștii în PR și advertising. Și asta deoarece longevivul primar al Sibiului, ales încontinuu din 2000 încoace, a devenit între timp un mit: mitul neamțului priceput și muncitor. Motivul principal pare să fie nostalgia compensatorie a noastră față de etnia germană cu care am trăit într-o adevărată comuniune atâtea secole.
Mitul neamțului iscusit
Din suprapunerea celor două realități, una de administrator al celui mai frumos oraș românesc și alta de neamț priceput, harnic și de cuvânt s-a născut imaginea de politician de anvergură națională. Nu de azi de ieri, ci tocmai din 2008 când Coaliția Iohannis a câștigat alegerile, dar nu și Puterea.
Dacă despre notorietatea primarului se poate vorbi cu mare ușurință, despre cabala născută în jurul personalității sale e mai dificil. Tocmai aceasta își propune articolul de față. Fiindcă țesătura de interese din jurul primarului de Sibiu este pe cât de complicată, pe atât de importantă nu doar pentru sine, ci și pentru PNL, cu tot cu liderul Crin Antonescu.
Liberalul Iohannis
Prima percepție ca politician de anvergură națională, încă din 2007-2008, a fost aceea că Iohannis este folosit, o vreme de către PSD, apoi de PD(L), ca în final să se integreze într-o echipă cu PNL. Această percepție a apărut dintr-o curiozitate a comportamentului său politic: „Neamțul”, cum i se spune între colegi, nu a cerut vreodată ceva pentru sine în mod deosebit, dar s-a integrat în diverse grupuri, făcând mereu ce i s-a cerut și s-a cuvenit.
Sunt două puncte de vedere: unul al liberalilor și altul al celorlalte partide. PNL se bucură de prezența sa, ca dovadă, imediat după înscrierea în partid i-a încredințat postul de prim-vicepreședinte. Rolul actual în PNL e foarte bine configurat: face un tandem cu Crin Antonescu, candidat prezidențiabil cunoscut din vreme, iar, în eventualitatea unor alianțe, va fi pregătit să preia prim-ministeriatul. În condițiile în care va fi plasat mai bine în sondaje, liderul PNL nu exclude aruncarea lui Iohannis în cursa prezidențială.
Între Grivco și Dâmbovița
Această imagine a politicianului eficient a fost subliniată adesea și de Traian Băsescu, cel ce i-a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler la 28 decembrie 2007, ca în alte ocazii să aibă numai cuvinte de laudă: „Iohannis este experimentat cu administraţia şi de data asta vine în Guvern fără să fie făcut aranjamentul la Grivco, ceea ce e bine”. Din păcate, deși ar fi fost un câștig pentru guvernul Ponta, varianta Iohannis vicepremier nu a fost agreată de prim-ministru, iar coaliția de guvernământ a USL s-a dezmembrat. Dar notorietatea lui Iohannis a crescut, iar cifrele din sondajele de opinie îl așază lângă Crin Antonescu.
Mai interesantă e însă percepția politicienilor de la alte partide. Datorită imaginii și notorietății sale, se pare că și legăturilor cu importanți politicieni și oameni de afacere germani, Iohannis a fost atras de către liberali pentru a le susține demersul lor politic, mai ales al prezidențiabilului Crin Antonescu. Dar anvergura sa națională de politician n-a fost dovedită. În plus, politica dâmbovițeană nu este atuul său forte.
Sibiul ca refugiu
Pe deasupra, cele mai importante inițiative ale sale au fost sortite eșecului: jocurile politice l-au scos din cursa pentru Palatul Victoria în 2009, iar în acest an i-a fost refuzată numirea în postul de viceprim-ministru. Fiindcă după fiecare insucces, „Neamțul” a părăsit prima scenă, retrăgându-se la Sibiu, recent a fost acuzat de aroganță.
Nu știu câtă relevanță au acuzațiile de mai sus, cert este că, de ceva vreme, destui jurnaliști îi comentează orice gest, orice zicere, iar Klaus Iohannis a descoperit el însuși calea de a fi tot mai prezent în spațiul public. Practic, nu este mare problemă politică asupra căreia să nu i se ceară părerea. În aceste condiții, sondajele l-au urcat pentru a doua oară între primele personalități ale României, depășindu-i în notorietate pe mai toți prezumtivii candidați la președinție. Depinde în ce scop își va folosi acest capital.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 