Nu poți să nu admiri unitatea și efortul judecătorilor, al organizațiilor lor profesionale de a depolitiza Justiția. Însă cine și de ce a politizat-o nu vrea să ne spună nimeni. Din acest motiv, CSM s-a separat în două tabere, dar, straniu, ambele se zbat să promoveze exact aceleași principii și reguli, încât stai și te întrebi dacă nu cumva e vorba de o suprarealitate, una construită în laboratoare speciale cu scopul ca populația să nu mai înțeleagă nimic.
Să fie vorba de duble percepții ale aceleiași realități? Se observă de ceva vreme în spațiul public afirmații de tipul: Băsescu are Justiția, serviciile secrete, CCR, ANI, DNA…, iar USL nu are decât Guvernul și o uriașă majoritate parlamentară cu care nu face nimic. Prima parte susține așadar că noua putere vrea „să pună mâna pe Justiție”, s-o „îngenuncheze”, s-o subordoneze, „să preia controlul…” (de la cine?), să dicteze după bunul plac sentințele în procesele „pușcăriabililor” Voiculescu, Năstase…, iar alta că Justiția a fost politizată de către președinte și oamenii săi.
Ce caută politicul în justiție?
Alina Ghica, fost președinte CSM, spune că „responsabilitatea aparține factorului politic care, dintotdeauna, a acționat prin pârghii de presiune”. Numai că, după o căutare atentă, se observă că niciodată vreun judecător sau procuror în exercițiul funcțiunii nu s-a plâns și nu a protestat împotriva unor astfel de ingerințe și practici.
Cât despre pârghii de presiune, părerile sunt la fel de contradictorii: începând cu episodul suspendării, președintele, Monica Macovei, Cristian Preda acuză presiunea presei, mai ales a trustului Intact, mai nou a ministrului Justiției, Mona Pivniceru, în timp ce adversarii îi acuză direct pe Traian Băsescu, Monica Macovei, pe fostele șefe ale CSM, pe Daniel Morar…
Se vede clar că ambele tabere vorbesc de politizarea Justiției „prin diverse pârghii”, unii cu presa, alții cu intervențiile publice, cu numirile președintelui și cu sforile trase de servicii, ceea ce înseamnă că politizarea există, se practică cine știe de când, mai lipsind doar recunoașterea pe față a fenomenului. Din pricina mizelor uriașe a „controlului asupra Justiției”, judecătorii își învinovățesc șefii, iar presa ia partea când a unora, când a altora.
Politizarea e bună, dacă e a noastră, și rea, dacă e a lor
Pentru aflarea adevărului, e nevoie de analiza susținerilor ambelor părți și mai puțin a comentatorilor, a analiștilor. Or aici lucrurile sunt foarte clare: peste 1600 de judecători, așadar magistrați publici implicați direct în activitatea de judecată, în activitatea Judecătoriilor, a Tribunalelor, a curților de Apel, a CSJ au decis revocarea foștilor membri ai CSM Ghica și Danileț tocmai pentru că și-au „încălcat atributele de membri ai CSM”, fiind acuzați de politizare și ținută discutabilă.
De cealaltă parte se află, în afara celor doi revocați, șeful DNA, șefa CSJC, presa și televiziunile care l-au susținut pe dl Băsescu în timpul crizei referendare de astă-vară, așadar lideri ai Justiției ajunși în frunte pe căile cunoscute. Cu siguranță îi știu foarte bine pe autorii politizării, deoarece, pe lângă activitatea de îndrumare și control, beneficiază și de aportul unui serviciu secret. Or niciunul dintre ei nu a adus acuzații cu subiect și predicat asupra vreunui lider politic sau demnitar al statului. Și atunci, întrebarea e simplă: nu au fost intervenții sau au fost de acord cu ele? Tertium non datur.
Presa e politizată și ea
Partea cea mai jenantă o constituie atacurile în presă, nu atât asupra celor revocați, cât a celor peste 1600 de judecători care au apelat la „forme democratice şi legale de exprimare a voinţei puterii judecătoreşti”. Iar termenii folosiți sunt grăitori de sine asupra corectitudinii unei anumite părți. Nu e posibil ca o „sinistră figură” de judecător, o „dezamăgire”, niște „infami”, „un talentat şi înspăimântător activist de mase” să fie aleși de colegi în organul superior al Justiției Românești, CSM. În plus, respectivii erau membri al acestui for demult, devenind „infami” după ce și-au dat votul.
De aceea găsesc îndreptățită cererea Secţiei pentru Judecători a CSM de a „sesiza Plenul CSM pentru a declanşa toate procedurile legale în vederea verificării şi constatării încălcării independenţei justiţiei, prin apariţia în mass media şi în spaţiul public, imediat după data de 26 februarie 2013, a numeroase materiale, opinii, alegaţii şi declaraţii nepermise într-o democraţie constituţională şi într-un stat de drept”.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 