Până deunăzi, Dinu Patriciu era doar miliardarul nostru din epoca de tranziţie, averea sa în doar 10-15 ani depăşind cu mult ce-au putut agonisi 3-4 generaţii de businessmeni în ţări cu reguli funcţionale. În plus, ideologia sa economică avea ceva exotic, reinventând practic un fel de copilărie a capitalismului salonard.
Cine sunt libertarienii? Nişte politicieni în devenire, mai cu seamă din lumea rarefiată a posesorilor de capital, de obicei tineri plini de elan teoretic antisistem, cu principii inspirate de Rousseau, de eterna reîntoarcere la tipicul naturii umane. Libertatea individuală, legată mai strâns de liberul arbitru, este noua lor religie politică, statul fiind văzut ca auxiliar risipitor de bani, un rău care mai mult strică şi încurcă.
Socialiştii acuză lipsa de înţelegere pentru fundamentele statului modern, conceput de la romantici la Wilhelm al III-lea ca instrument de realizare a unor idealuri naţionale şi colective apropo de dreptate socială, educaţie, sănătate, apărare etc.
Din norocire, „individual liberty” şi „political freedom” (libertate politică), elemente fundamentale ale discursului libertarian, n-au generat şi nu vor genera revoluţii care să schimbe regimuri politice şi, evident, nici constrângătoarele relaţii de producţie pentru a naşte raporturi sociale „libere”.
Liberţii erau sclavii recent eliberaţi în antica Romă, deveniţi subiecte de literatură satirică a antichităţii de la Plautus, la moderna Rosemary Rowe’s. Ca şi pe românii postdecembrişti ajunşi cum-necum în funcţii publice, îi caracteriza o poftă grotescă de parvenire şi înavuţitre, de imitare a clasei cu sânge albastru necorcit. Atunci a debuat indolenţa lui „merge şi aşa”.
Libertarieni pe Podul Mogoşoaiei? Greu de crezut. La noi, politica încă nu vizează ideologii, ci doar poziţionare categorică împotriva a ceva sau a cuiva, cei cu idei şi principii, oricât de moderne, nebeneficiind de atenţie nici din partea alegătorilor, nici a mediilor.
Conştient de imposibilitatea naşterii unei mişcări libertariene semnificative în România, dl Patriciu are a ţine cont şi de înapoierea noastră civică şi politică, de aceea face ce a mai făcut pe vremea PL-AT: loveşte în PNL, condus acum nu de Radu Câmpeanu, ci de Crin Antonescu, cu speranţa că poate iese ceva, o aripă-aripioară ruptă din trupul singurului partid istoric rămas pe scena politică, pentru a contribui şi el asemeni altui liberal de marcă, Valeriu Stoica, la bunăstarea electorală a partidului de la putere. Oportunism pentru eternitate, vorba dlui Tismăneanu.
Dacă pe vremuri, lupii tineri ai PL-AT aveau idei şi viziuni, ei bine, fripturiştii de azi s-au specializat în sforărie ordinară, capabilă doar să desfigureze cariere ca să se pună ei înşişi în jilţuri. Război între persoane şi dispute puerile de tipul: noi – sus, voi – jos. Politică de lift. Căci leadershipul românesc nu depăţeşeşte încă numărul 1 (unu), de aceea noţiuni legate de lucru în echipă, colaborare, negociere, încredere reciprocă nu dau roade.
Scărpinându-ne între corniţe, politologi cu staif european ne laudă că aplicăm principiul antebelic al rotativei guvernamentale, al alternanţei la putere, or arhitectul Patriciu e pasionat nu de megaconstrucţii edilitare moderne, ci de noua arhitectură politică de după alegeri. Ceea ce e firesc, până la urmă.
Nefiresc este că încearcă prin jocuri de culise murdare, ca şi cum n-ar fi de ajuns un singur jucător, să schimbe evoluţia firească a lucrurilor. Erodaţi de o guvernare fără cap şi coadă, căzuţi la un nivel istoric al neîncrederii, implicaţi până peste cap în scandaluri politice şi bişniţăreşti, actualii diriguitori îşi merită dreptul la opoziţie în viitorul mandat.
Dl Patriciu este un om umblat, se învârte în cercul marilor oameni de capital ai lumii, unde afacerile au stil şi legi. Or intrarea sa în mocirla noastră politică de partea Puterii miroase de la o poştă a trădare a principiilor nu doar libertariene, ci şi liberale. De onoare şi cod al bunelor maniere în politică nu mai vorbim. Recunoaştem cinstit că ne-am înşelat. Le-am îngropat odată cu Seniorul Coposu.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 