Din 1989 încoace am tot votat politicieni care ne-au promis integrarea în Europa, iar acum, dandana! se trag sfori pentru a ne îndepărta de Uniunea Europeană fără să ne consulte nimeni dacă suntem de acord sau nu. Asta s-a văzut cu maximă claritate din discursul vicepreședintelui CE, Frans Timmermans: „Pentru numele lui Dumnezeu, nu începeţi să alergaţi înapoi!” Or spusele înaltului birocrat bruxellez pot fi bănuite de orice, numai de manipulare nu.
De unde ni s-a năzărit că ne scot din UE? Din faptul că actuala majoritate de guvernământ o cotește spre grupul de la Visegrád care votează mereu împotriva regulilor UE. Or „românii” sunt atașați de nucleul dur al Europei. Deși nici Parlamentul, nici Guvernul, nici Președintele nu au anunțat niciodată o schimbare de direcție, totuși ea se produce încetul cu încetul fără să ne dăm seama.
Să fie vorba de rătăcire de moment sau de trădare a intereselor naționale românești? Ceea ce se va vedea foarte curând. Numai că nu e singura chestiune în care votăm una și iese alta: votăm mereu pentru bunăstare și civilizație, dar în loc să crească nivelul de trai, cresc prețurile, dobânzile la credite, inflația și ne trezim tot de unde am plecat. Votăm pentru modernizarea șoselelor, a căilor ferate, votăm reformarea administrației, a educației, a sănătății, dar, odată ajunși la decizie, diriguitorii uită de ce i-a trimis poporul în înaltele jilțuri, iar necazurile devin sufocante: accidentele pe șosele se înmulțesc, cu mii de victime anual, analfabetismul înflorește, iar bolnavii au rămas fără medicamente esențiale. De răspuns nu răspunde nimeni.
E bine că diriguitorii de azi au inițiative în ceea ce privește reformarea Justiției, dar din păcate inițiativele lor nu au legătură cu interesele poporenilor, ci cu ale lor. De exemplu, nu le-a cerut nimeni, ba chiar nici ei nu și-au propus în programul electoral, să-și legifereze imunitate totală în justiție, să o lase mai moale cu lupta împotriva hoției și a corupției, însă faptele o dovedesc: numeroase articole de lege sunt modificate pentru ca justițiarii să nu mai poată ancheta politicieni și înalți demnitari corupți. Iată ce se întreabă, probabil fără a-și da seama de consecințe, prim-ministrul Viorica-Vasilica Dăncilă: „Chiar şi un prim-ministru să ajungă să fie anchetat?” Ca și cum cetățeana prim-ministru n-ar trebui să răspundă egal cu toți ceilalți în fața legii! Aceasta e mentalitatea actualei majorități de guvernământ.
În loc să pună în operă programe eficiente de eradicare a sărăciei endemice, așa cum au promis în campania electorală, au declanșat imediat după alegeri o bătălie nebună cu morile de vânt precum sistemul, binomul, statul paralel, Soros…, toate copiate din politica lui Erdogan și Putin, pentru a ține treaz electoratul de stânga ca să poată pune ei sub papuc politic justiția, să-și subordoneze toate instituțiile publice, pentru a nu le mai ieși din cuvânt marilor mahări ai coaliției de guvernământ.
Ba chiar se fac luntre și punte nu ca să înlesnească activitatea celor ce prind hoți și delapidatori, nici ca să încurajeze lupta cu corupția, ci să lovească în demnitatea și independența instituțiilor judiciare și a conducătorilor acestora, ceea ce la nivelul conducerii Uniunii Europene produce frisoane, foarte mari semne de întrebare. Mai e vreo țară de pe pământ în care prim-ministrul și ministrul Justiției să nu participe la bilanțul anual al Ministerului Public, al Justiției? S-a găsit România, că tot iubim noi democrația originală a fostului președinte Ion Iliescu. Numai că acum, chiar dacă Dragnea apare, soarele nu mai răsare.
Dar cu democrația românească ce au? Fiindcă până la urmă democrația este cea mai vulnerabilizată prin atacurile la statul de drept și Justiție. Pentru că nu poți minți poporul cu televizorul de dimineață până seara, iar acum scadența bate la ușă: partidul majoritar cu iubitul său conducător în frunte, căruia i-a fost frică să-și pună mandatul în joc la congres(!), a pierdut majoritatea relativă în sondaje, iar viitorul la următoarele alegeri miroase a rostogolire în prăpastie. Și poate că partidul acesta în care nimeni nu are curajul să spună pe față adevărul, nici măcar la congres, își merită soarta.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 