Oare ce va fi gândind Doamna Merkel după vizita în România? E vorba de Cancelarul Germaniei, o ţară în care politicienii îşi văd de fişa postului şi nu se hlizesc zi şi noapte la televizor făcând pe grozavii şi dând vina pe alţii. Lucrează disciplinaţi în echipă, nu sunt bolnavi de putere, nu-şi desfigurează adversarii. Nici nu se duc cu elicopterele de stat la crâşme, botezuri şi la cules de vie electorală. De aceea criza le-a ocolit patria. Nu şi România. Mai e vreo ţară pe pământ unde personalităţi de talia Dlui Marga invită pe al doilea om ca putere din lume ca să aibă cu ce se făli guvernanţii, iar aceştia rămân în funcţii, deşi sub guvernarea lor mult mai bine de jumătate din salariaţi nu-şi pot acoperi coşul zilnic?
Fiind a şaptea ca număr de locuitori în UE, ţara ni se zbate în ghearele corupţiei de la vârf la bază. De aceea, în drum spre Bulgaria, de care se simte mai ataşată, a venit în vizită-fulger la Bucureşti, nu doar pentru a marca 130 de ani de relaţii diplomatice româno-germane, ci ca să ne spună că, în loc de malversaţiuni, ar trebui să gestionăm cu responsabilitate economia şi relaţiile cu UE, să ne preocupe conflictul din Transnistria, să avem grijă de strategia dunăreană şi de cooperarea la Marea Neagră, Balcanii de Vest, Parteneriatul Estic. Să ne bată obrazul că investitorii nemţi sunt trataţi cu dispreţ şi statul nostru de drept nu le înapoiază sumele datorate. De. Dacă nu cotizează la partid! Aşa le trebuie. Ceilalţi n-au păţit la fel? Şi tac chitic.
Aţi auzit cumva că diriguitorii nu ne dorm noaptea de grija agendei publice interne şi internaţionale aşa cum o vede înaltul oaspete? Ei da! Interesul lor cât casa e să dirijeze bugetele spre oamenii lor din teritoriu ca să amaneteze urnele la viitoarea confruntare electorală, să-şi întărească jilţurile cu proptele pe viaţă, să spulbere opoziţia şi să-şi cotonogească rivalii şi, mai cu seamă, să le crească averile şi deverul. Să treacă pe şest legile pensiei şi a educaţiei, ceea ce nu se mai întâmplă niciunde fiindcă implică pe zeci de ani toată populaţia. Între timp, vin la TV să-i aburească pe sărăceni.
Numai că în timp ce Marea Doamnă devenise un sfert de ceas Primul nostru Ministru încercând să ne ajute, dl Boc avea pe de lături o convorbire telefonică de neam-tănase, uitând că este gazdă, iar Cancelarul, conform uzanţei, i se adresează. A întârziat de altfel neserios şi neprotocolar cu răspunsul: o improvizaţie că ţi-e şi ruşine de ruşinea sa. Dacă va fi avut-o.
Nici d. Băsescu nu a gestionat prea inspirat evenimentul. În virtutea cutumelor şi a regulilor diplomatice, ca preşedinte-jucător, cu atâtea puteri autoatribuite, nu Primul Ministru trebuia să iasă pe covorul roşu în sunet de fanfară, ci Domnia Sa. Căci puterea bundespräsidentului Christian Wulff e incomparabil mai redusă decât a Cancelarului şi a Cotrocenilor. Dar a vrut să arate că Doamna Merkel e cu o treaptă mai jos. Noroc că nu i-a amintit de tain. Dacă nu vor fi fost alte înţelegeri, aroganţa ar putea să ne aducă prejudicii, diplomatic vorbind. Că nu a ştiut să fructifice ocazia în favoarea României am simţit-o cu toţii. De altfel, în legendele spiritiştilor cotroceni, Zeus trebuia să-şi ducă de mână poporul prin deşertul crizei, nu să i se aprindă călcâiele după nurii promiţători ai Albei ca Zăpada…
Vizita plină de semnificaţii, singulară în ultimii ani, e o lecţie din care mai marii noştri n-au fost în stare să înţeleagă nimic. Or după despărţirea tragică de saşi şi şvabi, liantul între cele două popoare s-a distrus iremediabil. Etnopsihologic, eram două entităţi complementare. În lipsa modelului german, admirat deopotrivă şi respectat, ne-am întors cu faţa spre neamuri, spre comoditatea balcanic-levantină şi tranzacţionismul slavo-fanariot. Mai mult, tinerii nu mai visează la rigoarea şcolii nemţeşti, ci la bunăstarea, consumerismul şi valorile etice ale spaţiului british-american.
Petru Tomegea
Ziare.com
Petru Tomegea - ePolitica 