Până la 1 Decembrie 1918, politica și jurnalismul erau apanajul elitelor patriotice, dar după realizarea visului de veacuri al românilor de pretutindeni de a avea o singură patrie, grija față de cultivarea valorilor perene ale entității naționale s-a diminuat, iar nenorocirile s-au abătut îndată asupra României.
Iată de ce nu poți asista pasiv la aplauzele unor jurnaliști, analiști politici, politicieni, cândva oameni integri, care, ambetați acum de duhul politichiei partizane, au ajuns să juiseze la orice act sau încercare a străinilor de lezare a staturii și a intereselor României, a suveranității sale. Ceea ce, să recunoaștem, nu se mai întâmplă niciunde în statele Uniunii Europene.
Politica devine un joc riscant
E suficient să reamintim cutremurul prin care a trecut UE după anunțarea unor măsuri de limitare sau de cedare a suveranității naționale ca să ne dăm seama că a fi totuși jurnalist ori politican în România presupune asumarea câtorva minime responsabilități. Asta dacă vrem să mai avem măcar o umbră de respect din partea partenerilor noștri nu doar europeni și a concetățenilor.
A se observa că este principala cauză care a măturat de pe prima scenă politică un partid și pe corifeii săi fiindcă, în momentele mai dificile pentru țară, au plecat capul fără să le-o ceară absolut nimeni: singura rațiune fiind adăpostul politic. Or o astfel de protecție a Înaltelor Porți nu a fost niciodată privită cu respect de către concetățeni. Este adevărat și că, prin jurământ cu mâna pe Sfânta Scriptură și pe Constituție, fiecare politician ales în Parlament și în Consilii Locale, fiecare demnitar s-au angajat nesiliți de nimeni să apere cu toată ființa lor „suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României”.
Ce e valabil în Occident e condamnabil în România?
Vi-i imaginați cumva pe Brătieni, pe Barbu Ștefănescu Delavrancea, pe Nicolaie Iorga, pe Octavian Goga… jubilând că România nu e de capul ei în Europa? Vi-i imaginați cumva pe David Cameron, Angela Merkel, François Hollande… jubilând că vine nu știu care dintre comisarii europeni să le facă ordine în Parlament, Justiție, Guvern…? S-ar dărâma întreg eșafodajul Uniunii Europene în secunda următoare.
Nu știu ce cred înșiși comisarii și ceilalți lideri europeni despre noi, dar în România este posibil. Ba chiar destui politicieni și demnitari ai statului nostru se străduiesc din toate puterile ca așa ceva să fie posibil. În plus, gestul lor este aplaudat de o bună parte a presei ca pe un mare triumf. Și este de mirare deoarece toți se socotesc apărătorii democrației și ai libertăților atât de greu câștigate în Decembrie 1989.
Pierit-au patria și națiunea?
Ce să mai crezi? Se vor fi demolat valorile umane și naționale pentru care omenirea întreagă s-a zbătut și s-a sacrificat în ultimele două veacuri? Patriile moderne pot trăi și fără unitate, independență, suveranitate…? Sau politica românească a descoperit o cale originală de îmbinare fericită a suveranității cu dependența de alți factori?
Nimeni nu știe dacă s-a descoperit ori nu asemenea cale, dar se vede cu ochiul liber că politicianismul românesc și populismul devenit monedă de schimb nu mai cunosc frontiere, nici bun simț, ba chiar nici rușine de urmași. Oare cum pot privi în ochii propriilor copii?
De ce ni se întâmplă asta? Fiindcă între Putere și Opoziție nu există un minim semn de respect și de comunicare, pentru că idealurile naționale mai preocupă pe un număr foarte mic de politicieni și jurnaliști. Pentru că, în goana pentru putere în România nu mai este nimic sfânt. Lumea, țara pot să piară, dar X, Y, Z trebuie să câștige alegerile sau să rămână la Putere.
Dincolo de întrebări
Cum e la alții? Există un număr minim de obiective și practici politice intangibile, asumate fără crâcnire de către orice cetățean al țării respective, inclusiv de către demnitari, politicieni, jurnaliști. Niciunul dintre ei n-ar îndrăzni nici măcar să se gândească la deservicii aduse propriei patrii. De aceea binemerită de la națiunile lor. Iar națiunile lor prosperă.
Pentru că orice încercare, ca și aceste rânduri, de a ne trezi la realitate va stârni furtuni de înjurături și acuze de naționalism sau că vrem să punem mâna pe Justiție, că vrem să-i facem România cadou lui Voiculescu și să-l eliberăm pe Becali. Nu vreți totuși să deschidem câteva ziare și să accesăm posturi de televiziune poloneze, cehe, austriece, franceze, englezești… ca să reînvățăm noțiunile de patrie și patriotism?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 