Realitatea TV este un brand specializat pe informaţie şi politică, iar poziţia sa în topul naţional a fost obţinută cu sacrificii şi dăruire de către realizatori, jurnalişti, regizori, prezentatori-animatori talentaţi. Creaţia şi meritele le aparţin. Este împotriva Puterii deoarece asta vrea publicul. De la alegerile din 2008 trendul electoral s-a schimbat, iar telespectatorii le urmăresc emisiunile de informare şi atitudine, produsul audio-video satisfăcându-le gustul şi pretenţiile. Nu Opoziţia îi obligă să stea pe RTV, ci propria conştiinţă.
Cine îşi închipuie că poate păstra ratingul şi personalităţile acţionând în forţă asupra colectivelor de redacţie, a managementului informaţiei şi a transmiterii prin cablu dă dovadă de nechibzuinţă, amatorism politic şi necunoaştere a psihologiei mulţimilor. La cea mai mică imixtiune, publicul va migra spre alte posturi cu mesaj asemănător, iar, în lipsa unei supape de defulare, poate ieşi în stradă. A miza la nesfârşit pe înşelarea opiniei publice şi pe manipularea maselor inculte ar putea avea o finalitate nedorită.
În plus, se săvârşeşte o infracţiune la adresa liberei circulaţii a informaţiei şi a libertăţii presei, ceea ce nu cadrează cu legislaţia UE. A practicat-o greţos comunismul, a încercat-o şi regimul Năstase, iar urmările s-au văzut.
Posturi şi ziare împotriva Puterii funcţionează peste tot în regimurile democratice, dar sunt multe decenii de când nu i-a mai trecut vreunui lider prin cap să le desfiinţeze sau să le obstrucţioneze. Din contra, reacţia lor firească a fost să-şi adune energiile spre a-şi reconecta ideologiile şi programele la noile realităţi, iar, dacă n-au fost în stare, au trecut cu seninătate în opoziţie.
Fiind într-adevăr în slujba contribuabilului, guvernele trebuie să încurajeze libertatea competiţiei în piaţa mediilor, să stimuleze discuţii şi anchete profesioniste despre educaţie, inclusiv a adulţilor, sănătate, mediu, familie, societate, cultură, civilizaţie etc. Ceea ce în România constituie încă un deziderat.
În afara spectrului politic şi jurnalistic interesat de scandal, puţini sunt interesaţi de soarta expiratului Vântu, sau de punerea arestării sale în legătură cu Nicolaiciuc, Popa, Staicu, personaje importante doar pentru justiţiari. Orice discuţie despre cauzele lor, unele cu termene depăşite, constituie reîncălzirea unei ciorbe stătute şi înăcrite. Nimeni nu se îndoieşte că, dacă s-ar fi dorit, speţele lor ar fi fost rezolvate atunci urmărindu-se traseul banilor. E adevărat că nu au miros, dar lasă urme peste tot pe unde trec. Pe hoţii de la Caritas, FNI, Bancorex etc. nu intenţionează nimeni să-i prindă deoarece sunt implicate nume grele ale marilor mahări de azi şi de ieri. Cu promptitudine funcţionează doar legea tăcerii.
Nici acum nu va fi altfel, dar se încearcă distrugerea credibilităţii, anihilarea postului şi poate trecerea în solda şi slujba Puterii, aşa cum s-a întâmplat cu altele, inclusiv TVR. Tendinţa de acaparare a spaţiului public, specifică regimurilor autoritare, va izola şi mai mult executivul actual, nu doar pe plan european.
Teama că RTV şi Opoziţia manipulează mai bine ca Puterea tocmai când alegerile bat la uşă, aceasta e miza reală ale vacarmului în cazul SOV. Însă personalizarea conflictului, voit amplificat, dovedeşte că se încearcă abaterea atenţiei de la adevărata intenţie. Oricine şi orice poate manipula, de la şeful statului până la o banală conservă vândută la supraofertă, iar manipularea e cea mai redutabilă armă a tuturor puterilor din lume. Numai că în ţările civilizate societatea civilă dispune de canale importante de contracarare a mârşăveniei, iar poporenii sunt instruiţi să despartă adevărul de minciună, să simtă când politicianul şmecher bate şaua… Ceea ce la noi încă nu e posibil.
Or telespectatorii au dreptul la informaţie corectă şi credibilă, la atitudini progresiste, la un produs media de calitate despre ce va fi mâine cu ei, cu copiii lor, cu generaţia lor.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 