Nu cred că s-a născut vreodată un slogan mai ipocrit. Lansarea din 29 august a manifestului dreptei intitulat „Români, sus inima! România are viitor” constiuie prilej de amare reflecţii. Este un mesaj belicos-eroic al învingătorilor veniţi în faţa poporului „eliberat” pentru a fi aclamaţi! Presa şi manifestanţii din stradă însă demonstrează că poporul nu împărtăşeşte nicidecum bucuria şi entuziasmul învingătorilor, căci voinţa majorităţii tocmai fusese îngenuncheată prin mişmaşuri judecătoreşti.
După o victorie a la Pyrrhus împotriva propriului popor, când lovitura primită de cea mai activă parte a cetăţenilor e una cu urmări în timp, nu poţi să joci învârtita şi să jubilezi pe cadavrul speranţelor de mai bine. Cât despre viitorul României să recunoaştem deschis că nu e punctul forte al politicilor actuale.
Victoria poporului şi inima lui Coşbuc
Se ştie de când lumea că victoriile populare devin sărbători, unele naţionale, iar războaiele împotriva propriului popor pun la stâlpul infamiei istorice pe orice învingător. Căci victoria dlui Băsescu nu este a PDL, nici a poporului român, iar dreptatea, adevărul şi statul de drept n-au învins la referendum, ci pofta aceluiaşi de ne fi baci până la adânci bătrâneţi.
În poezia cu titlu asemănător a lui George Coşbuc, poezie devenită piesă corală de rezistenţă, se vorbea de mândria poporului suveran şi stăpân peste propria ţară, de strămoşi şi graiul străbun. A vorbi de aşa ceva azi e o contradicţie în termeni: mare parte a bogăţiilor naturale aparţin unor entităţi care le exploatează în interes propriu, România nu are bănci proprii, nici capital indigen, comerţul a fost predat-cedat unor lanţuri ale marilor retaileri de pe mapamond…, iar industria românească e cvasiinexistentă. Doar agricultura rustică, necapitalizată mai aparţine ţăranilor bătrâni, pe cale de extincţie, dar ea este o formă de subzistenţe, neaducând venituri la bugetul statului.
Ideologie fără conţinut
Încercând să descifrăm ideologia platformei de dreapta lansate cu atâta pompă de Mihai Neamţu, Mihai Răzvan Ungureanu, Aurelian Pavelescu şi Adrian Papahagi, se vede uşor că nimic din cele de mai sus nu constituie preocuparea afişată a liderilor. Or asta înseamnă că formaţiunea aceasta nu vine în întâmpinarea interesului cetăţenesc, ci se va apuca de scris basme după reţeta dlui Lăzăroiu ori va interpreta celebrul cântec pe versuri de George Coşbuc. Fiindcă nu ridicarea mâinilor împreunate spre zenit le va aduce voturi, ci doar încrederea că sunt capabili să rezolve sau să amelioreze economia şi nivelul de trai.
La fel cum critica acerbă împotriva celor doi lideri ai USL, cununa de usturoi şi expresiile groteşti, unele din filmele de groază ca strigoi, dinozauri, altele din proasta creştere ca puşcăriabili, derbedei, idioţi… şi zoonime ca porci, proşti, elefanţi, maimuţe… nu vor clinti un fir de păr din realitatea noastră socială şi culturală.
Pentru o Românie curată
În plus, lansarea candidaturii la preşedinţie din partea PDL şi a tinerilor belicoşi adunaţi în platforma de dreapta este prematură câtă vreme o parte a presei aşteaptă clarificări de la MRU: în ce măsură a fost implicat în ştergerea urmelor în cazurile Teo Peter şi Omar Hayssam şi cât de adevărată este aserţiunea că primul ministru MRU avea legături cu lobby-istul american al Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper. Fiindcă activitatea anterevoluţionară şi postul gras remunerat al soţiei sale la firma care a cumpărat PECO sunt binecunoscute. Într-o asemenea situaţie nu va considera nimeni că viitorul României ar sta în mâini vrednice de încredere.
Nici scheleţii din dulapul lui Mihai Neamţu nu sunt de nebăgat în seamă, chiar dacă s-ar vorbi numai de simpatiile din „tinereţe” faţă de legionari şi Căpitanul Codreanu. Cât despre pasiunile pentru vârcolaci, strigoi, vrăji şi blesteme, ale ar putea avea oarece succes în vânzarea mai profitabilă a mitului Dracula.
Platforma de imagine
Lansarea noii platforme de dreapta, atât de dragă domnului Valeriu Stoica şi Institutului său de Studii Populare, după atacurile fără precedent la adresa identităţii, a demnităţii şi suveranităţii naţionale din presa românească şi străină, atacuri forjate pe teren românesc, planurile de partajare a unei moşteniri iluzorii a actualului preşedinte, în care nu mai cred nici cei ce strigau Victorie!, constituie o încercare evidentă de refacere a creditului moral şi de imagine al PDL şi al dlui Băsescu.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 