Nu trebuie să fii cine știe ce analist politic ori sociolog vizionar să-ți dai seama că, după Convenția Națională, PDL plutește în derivă pe o mare neprietenoasă, iar bazinul electoral portocaliu, cândva de peste 35%, a început să fie agitat încă înainte de apariția Partidului Popular. Dacă inițial s-a considerat că Mișcarea Populară și inițiativa liberală lui Chiliman vor rupe din electoratul USL atrăgând și cât mai mulți nehotărâți, acum se vede cu claritate că lupta se va da pe zestrea aflată încă la PDL.
Ideea este întărită de tot mai desele ieșiri la rampă ale liderilor săi cu chemări la unitate și apeluri la strângerea rândurilor, ceea ce înseamnă că în interior au loc dispute, reașezări, reevaluări, planuri de revigorare și …planuri de ducă. De unde le vin necazurile și loviturile?
De la foștii tovarăși de drum
Cele mai multe lovituri vin din exterior, dinspre Cotroceni: consilierii președintelui militează cu toate forțele, ba chiar și cu logistica de stat, pentru punerea pe roate a Mișcării Populare și transformarea ei cât mai grabnică în partid politic. Se apropie alegerile europarlamentare, iar doritorii de a candida stau ca pe ghimpi. E nevoie urgentă de un vehicul electoral întrucât șansele grupărilor anti-Blaga de a avea reprezentanți pe listele PDL, partid aflat și așa într-o stare de incertitudine, se risipesc pe zi ce trece.
Cât despre necazuri, ele le vin mai cu seamă din interior: toată lumea bănuiește că mulți lideri de vază o vor urma îndeaproape pe Elena Udrea spre noua ei formațiune, deși Ioan Oltean, Cezar Preda… se oțărăsc la reporteri și jurnaliști, afirmând ritos că pierderile vor fi mult mai mici de 10 procente. Partea încurcată e că nu ne-au spus de care procente e vorba, fiindcă, dacă s-au referit la faptul că membrii marcanți pleacă cu tot cu voturi, stricăciunile vor fi mult mai mari.
Când pui toate ouăle într-un coș
A se observa că partidul trage consecințele unui mod sinucigaș de a face politică: încă de la înființarea USL, PDL nu a mai construit nimic în interior, nici la vârf, nici la bază, toate eforturile fiind îndreptate spre distrugerea alianței rivale, sau măcar spre împiedicarea acesteia de a accede la guvernare. Din pricina unui efect pervers, s-a întâmplat tocmai contrariul. Greșeala imensă a fost observată la ultima Convenție, dar schimbarea macazului pare a se fi produs prea târziu.
Gruparea Udrea nu înțelege nici acum sau nu e de acord cu noua strategie a echipei Blaga, așa că presiunile, criticile asupra actualei orientări și a inactivității celor ce dețin frâiele partidului se întețesc, de aceea, din timp în timp, li se indică de la vârf direcția atacurilor – împotriva USL, nu împotriva propriului leadership. Deocamdată, însă, lupta împotriva noii guvernări, dacă ne luăm după moțiunile depuse în Parlament, nu aduce cine știe ce aderență populară.
Se rupe ori nu se rupe…
După scandalul din comisia Bârsan provocat de demisia liberalilor, teama este și mai mare. Eventualitatea ruperii USL îi înspăimântă pe portocali din cauza unei realități pe care n-au vrut în ruptul capului să o recunoască: PNL va fi perceput ca reprezentantul legitim al dreptei românești, parte din cele 7,4 milioane de voturi anti-Băsescu le va veni alături, iar bazinele electorale care mai rămăseseră în siajul fie al PDL, fie al multelor mișcări, fundații „de dreapta”, în total vreo 18-20% vor fi atrase spre noul centru de putere. Pentru că voturile migrează întotdeauna spre formațiunea care le oferă satisfacție și încredere.
Acesta este și principalul atu al bătăliei din USL: cine va fi simțit ca trădător al idealurilor populare din vara fierbinte a lui 2012 va fi marele perdant și pentru o lungă perioadă de timp. Ori, când negocierile se desfășoară în acești termeni și sub acest spectru, orice încercare de balansare a electoratului spre un alt pol, fie și de dreapta, are puține șanse de izbândă. Deocamdată.
Cu răbdarea treci marea
Iată de ce PDL are toate motivele să nu se grăbească, să aibă răbdare cu speranța că, înțelepciunea și conjunctura le pot aduce câștig, asta după epuizarea demersurilor PNL. De altfel, simțind că la vârful USL se întâmplă ceva, întreg spectrul politic pare a privi înspre acolo. Deși e greu de crezut că până la alegerile prezidențiale de la anul se va produce vreo schimbare semnificativă.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 