planează peste o bună parte (mai bine de o zecime, n.a.) a politicienilor și a demnitarilor noștri, iar o serie de jurnaliști „nemiloși” toarnă gaz peste foc, făcând trimitere la vechiul proverb „După faptă, și răsplată”. Chiar dacă „răsplata” încă nu a venit pentru toți. Nu voi face recurs la memorie plictisindu-vă cu cazuri și nume ca să vedem cum s-a ajuns aici, fiindcă fiecare are propriile exemple și păreri. Păreri care alcătuiesc percepția publică a refrenului „așa nu se mai poate”.
Ci voi da curs îndemnului interior de a discerne între dosar penal și încercarea atât a politicienilor de a acumula capital politic pe seama lor, cât și a televiziunilor de a transforma totul în spectacol mediatic, numai bun să le crească audiența și deverul din publicitate. Căci nu DNA face spectacolul mediatic.
Cătușele înspăimântă, dar furtul nu?
Pentru că și până azi spectrul pedepsei pentru infracțiuni și amenințarea cu cătușele au fost la fel de înfricoșătoare. Ce s-a schimbat în această percepție cu timpul? Iată au ajuns politicienii și demnitarii să ia contact cu rigorile legii ca apoi să se plângă de rele tratamente ale justiției și de condițiile subumane ale încarcerării. Și ca tevatura să capete și vâlvă universală au intervenit de partea lor nume grele de jurnaliști români ca Ion Cristoiu, Emil Hurezeanu… sau străini ca Patrick Basham, de la New York Times sau cei de la Vocea Rusiei.
Așadar, o schimbare evidentă. Dacă până acum câțiva ani, buletinele de știri începeau cu spargeri de magazine și omorurile de peste noapte, acum nu se poate să nu avem unul sau mai mulți politicieni, funcționari și chiar justițiari în cătușe ori chemați în fața procurorilor, deosebirea fiind că nu sunt hoți de duzină, ci personaje de prim rang amestecate în afaceri dubioase sau acuzate de drenarea banului public, de contracte păguboase cu statul, de mită, șantaj, de fel de fel de malversațiuni financiare.
Capital politic și rating
Dar poate că nici în acest caz n-am fi avut atâta hărmălaie, dacă adversarii politici n-ar fi încercat să câștige capital electoral pe seama celor arestați sau acuzați de DNA. Fiindcă acești adversari politici vor cu orice preț voturi, iar presa și televiziunile le țin isonul, constatând că spectacolul cu cătușe le crește audiența, așa că de dimineață până seara auzim zăngănit de cătușe.
În plus, confruntările politice s-au mutat din Parlament și Consilii Locale în studiourile TV, iar telespectatorii mai uită și ei de necazuri privind cât de tare se mai chinuiesc săracii de ei, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Relu Fenechiu, Elena Udrea…, fără luxul de acasă, fără servitori și lingușitori.
Goana după audiență
Cum funcționează acest mecanism al Justiției televizate? Simplu: de obicei, un avocat al celor în cauză sau chiar un „necunoscut” interesat anunță televiziunile și presa că la ora cutare își face apariția la ușa Tribunalului, a DNA cutare „persoană importantă”, iar reporterii, în foamea lor de evenimente și rating, dau năvală, încât acuzații trebuie să se strecoare cu ajutorul Poliției și al SPP prin usturoaie, un fel de labirint al suspinelor, hărțuiți de întrebări incomode și de o parte și de alta.
Cum dosarele s-au tot înmulțit, câțiva jurnaliști și chiar CSM ar dori să mai renunțe la justiția televizată și la imaginele cu cătușe la mâini, deși, s-o spunem fără înconjur, astfel de imagini constituie un material intuitiv destul de eficient pentru educația anticorupție și pentru însănătoșirea climatului politic. Se spune că sugestiile ar putea veni de la câteva ambasade, dar nu ni s-a spus care. De dl Hurezeanu nu mai zicem. Nu e singurul.
Dreptate până la capăt
Pe deasupra, nu există dovezi clare că această campanie a DNA va continua mult timp și după ce principalilor suspecți de acum instanțele le vor încheia dosarele. Și-așa pușcăriile sunt pline, iar în spațiul public acuzarea unui nou politician nu mai trezește emoții ca altădată. Firește, de sperat ar fi ca justițiarii să curețe până la capăt țara de corupție.
Altfel există posibilitatea ca, odată stârpită marea corupție, aceasta să renască din mica corupție, aceea legată de aprobări și avize date de organe locale și naționale, de angajare pe diverse posturi, de obținere a unor favoruri administrativ-financiare, medicale, educative… sau mai știu eu care. Nu de alta, dar tot ne lăudam noi cu „România lucrului bine făcut”.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 