Cine vrea să înveţe cum se poate pierde puterea din pricina minciunii şi a manipulării să ia lecţii de la comportamentul sinucigaş al PDL şi al liderilor săi după cele 14 angajări ale răspunderii în Parlament: o lume întreagă vedea negru în faţa ochilor, numai ei se strofocau să ne demonstreze că totul e roz. A picat guvernul Boc, a picat guvernul Ungureanu, dar comportamentul lor e acelaşi. Până la capăt.
Dar cine minte azi să nu-şi închipuie că va fi crezut mâine. A scoate o informaţie din context şi a o folosi ca pretext şi cauză minciună şi manipulare se cheamă.
Jos Ponta!
Campania declanşată imediat după desemnarea lui Victor Ponta să alcătuiască noul guvern este alimentată şi ea de procedeul din titlu: citarea trunchiată, extragerea din context numai a elementului compromiţător, concomitent cu generalizarea şi opacizarea textului rămas pe dinafară.
Astfel, CCR nu invalidează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice în integralitatea ei, ci doar parţial articolul referitor la banii deja cheltuiţi de Primării după rectificarea bugetară făcută abuziv de guvernul Ungureanu. Şi nici n-ar fi putut-o declara neconstituţională de moment ce alte acte identice ale guvernului Boc primiseră bon de legalitate.
Jos Năstase!
Următorul caz este legat de procesele lui Adrian Năstase, socotit vinovat de aceiaşi politicieni şi oamenii lor de serviciu din presă, deşi nu există o hotărâre definitivă în acest sens. Nu este singurul în această situaţie. Dacă Justiţia nu intervine, într-un an-doi, nu va rămâne politician neacuzat de hoţie şi corupţie, ca într-un spaţiu anomic, o ţară de lumea a treia.
În cazul ISC, după demiterea lui Adrian Balaban Grajdan, n-a cerut nimeni ca instituţia respectivă să se re-constituie în parte civilă. Ceea ce s-a făcut a fost doar cererea de anulare a adeverinţei semnate de susnumitul. Anularea însă doar instanţa o poate decide. Cât despre prejudiciul de care se face atâta caz, a se vedea că doar una din multele expertize îl găseşte.
În ceea ce priveşte telefonul de la ora 5, sunt două lucruri de semnalat: un jurnalist de informaţie profesionist nu lucrează cu determinanţi ca „dimineaţa”, ci cu ora 5, respectiv, 17, pentru eliminarea oricărei confuzii; însuşi Adrian Năstase declară: „nu am vorbit la ora 5 dimineaţa cu domnul Grajdan. Am vorbit cu Grajdan [altădată, n.a.] despre diverse chestiuni de ordin general”. Informaţia se referă doar la un apel de 49 secunde, nicidecum la o convorbire. Şi asta nu că ştirea de mai sus schimbă cu mult gravitatea situaţiei. Doar profesionalismul celor ce întorc pe toate feţele astfel de informaţii dă de bănuit.
Jos Daniel Constantin!
Lui Daniel Constantin, actualul ministru al Agriculturii, i se reproşează zicerea: „România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă”. E scoasă din contextul: „Dumneavoastră sunteţi cei care ne-au împins de la spate, dumneavoastră sunteţi cei care mai întâi aţi vorbit în casă, apoi pe stradă. Aţi ieşit şi aţi spus foarte tare: „România nu poate… Vreau să vă mulţumesc”. Deşi D. Constantin se referea la fosta guvernare, Elena Udrea a văzut altceva, anume că USL va dori „în curând să depună o moţiune de cenzură împotriva propriului Guvern”.
Pe moment, astfel de acuzaţii şi pretexte le dau câştig de cauză preopinenţilor, dar, după o analiză la rece, se vede că foştii diriguitori nici nu-şi mai ascund goliciunea. Au uitat că politică înseamnă mesaje încurajatoare şi programe credibile, absolut necesare unei viitoare guvernări.
Sus Mihai Răzvan Ungureanu!
Să privim cu luare aminte cele două încercări ale lui Mihai Răzvan Ungureanu de a coagula o forţă politică în jurul său. Ambele au eşuat, iar perspectivele omului politic se reduc, deşi nu este cu nimic mai prejos faţă de alţi politicieni de aceeaşi factură. Necazul său, ca şi al celorlalţi lideri ai PDL, constă în imposibilitatea creării unui mainstream, a găsirii unor idei programatice cu care să câştige aderenţi.
De aceea, tot ce fac este determinat nu de un spirit constructiv, ci de unul destructor la adresa adversarilor, motiv pentru care caută mereu price, pretexte de scandal politic, acuzând în stânga şi dreapta pe oricine le iese în cale. Or cu aşa ceva în politica românească nicio forţă politică nu va mai câştiga vreodată cine ştie ce.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 