Archive for the ‘Ultima fază a corupției’ Category

Ultima fază a corupției

iulie 9, 2018

Când corupția cuprinde tustrele puterile statului, Legislativul, Executivul și Justiția, se consideră că e vorba de corupție generalizată: după trecerea prin Parlament a atâtor legi cu dedicație personală sau de partid, legi care favorizează jaful și impunitatea hoților, România a atins în aceste zile ultima fază a generalizării corupției. Din această fază nu se poate ieși decât pe două căi: una de forță, adică lovitură de stat, revoluție, răscoală populară, sau alta, legală și legitimă, alegeri libere anticipate, cu condiția să fie câștigate de o puternică formațiune politică motivată pentru reinstaurarea statului de drept. Tertium non datur.
Corupția generalizată în România a fost confirmată pentru întâia oară în Raportul Departamentului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în România pe anul 2017, publicat în aprilie, a.c. Reacția autorităților noastre a fost una de nerecunoaștere a realităților prezentate, așa că adaptarea legilor la nevoia de impunitate a liderilor actualei majorități de guvernământ s-a împlinit în aceste zile. Astfel, condamnații nici nu trebuie să se mai adreseze Justiției pentru recurs, pentru obținerea libertății sau anularea pedepselor, deoarece Parlamentul i-a salvat modificând legea. Ca în țările eșuate ale lumii a treia. Ca urmare, corupția a pus stăpânire pe Parlamentul României, ceea ce coincide cu generalizarea fenomenului hoției la cel mai înalt nivel, iar întreg episodul de mătrășire a legislației penale a fost condus de liderii PSD cu dosare penale, în frunte cu Dragnea Liviu. Fapte pentru care vor rămâne în istorie. Nu știu dacă nu cumva legile cu dedicație constituie favorizarea infractorului.
Ce înseamnă generalizarea corupției pentru un cetățean contribuabil? Înseamnă că banii săi vor merge în buzunarele politicienilor corupți, iar în România s-a născut o clasă de exploatatori, de baroni cu imunitate totală în fața legilor. Ei au dreptul să abuzeze de funcții, să jefuiască bugetul statului, să falimenteze industria românească… fără ca justiția să-i poată întreba de sănătate. Înseamnă că înaltul funcționar ori demnitar poate să delapideze fără frică fondurile instituțiilor și să țipe apoi în gura mare că e cinstit, beneficiind de prezumția de nevinovăție. Mai înseamnă că averea statului, a poporului se va transfera încet-încet în conturile lor, iar sărăcia se va întinde peste țară ca un blestem de care nu mai putem scăpa.
Dacă acum nivelul furăciunilor din banii publici se ridică la aproape 40 %, de mâine nivelul acesta va tot spori până va deveni sufocant, până când vor începe reglările de conturi și corupții se vor lichida între ei. Până când va ajunge cuțitul la os populației din ce în ce mai nenorocite. Atunci vor trebui să răspundă vitejii de azi care au făcut ce-au vrut cu legile justiției. Fiindcă totuși poporul acesta amărât se răzbună o dată la 30-50 de ani. Și Ceaușescu s-a crezut veșnic.
Nenorocirea este că România poate pierde statutul european, ceea ce ne va arunca din nou la marginea Europei. Poate pierde și statutul de aliat al SUA și de membru NATO, care ne va abandona din nou pentru cine știe cât timp în brațele Rusiei.
Însă, pentru a-și desăvârși planul au neapărată nevoie să-și degajeze calea de orice piedică și cea mai importantă se dovedește a fi președinția, fapt pentru care Iohannis trebuie demis, (că nu ascultă de Dragnea), astfel ca întreaga putere să-i revină acestuia. Așadar, după ei, dictator nu este cel ce-și trece pe persoană fizică și guvern, și parlament (urmează Justiția!), ci președintele care trimite legile la controlul de constituționalitate. Asta fiind logica politică a PSD de la origini până în prezent.
Să recunoaștem cu sinceritate că este cea mai dificilă perioadă prin care trece democrația românească de la revoluție încoace. Că nu avem la ora actuală o forță politică în stare să schimbe lucrurile la viitoarele alegeri. Să mai recunoaștem, la fel de cinstit, că situația aceasta e din pricina tratării cu neseriozitate a dreptul nostru suveran la vot și a lipsei de implicare civic-politică a cetățenilor onești ai acestei țări.

Petru Tomegea