România nu este țară sub ocupație străină ca să avem în frunte dregători necunoscători ai limbii române, dar este o țară ocupată de incompetenți, foști repetenți, neștiutori de carte sau semidocți atotpricepuți, cu pretenții și diplome înalte pentru care limba propriului popor de dânșii păstorit valorează cât o ceapă degerată. Și nu este vorba de o limbă oarecare, ci de limba care a asigurat supraviețuirea și unitatea poporului român. Popor interesant doar în campanii electorale.
Nu e deloc de mirare că de decenii bune batem pasul pe loc în politică și nu suntem în stare să ne apropiem de suratele noastre din UE, nici să construim ceva modern și durabil de moment ce patria, norodul și limba sunt lăsate deliberat în nelucrare. Nu degeaba suntem mereu la coada Europei civilizate.
Înțeleg foarte bine frustrarea dascălilor de vocație, a intelectualilor valoroși: de la venirea comuniștilor la putere oamenii cu adevărat merituoși au fost dați deoparte de activiști de partid, veroși și oportuniști, la fel cum înțeleg frustrarea câtorva politicieni onorabili, dedicați cât de cât profesiei, oameni de meserie nimeriți într-o adunătură de politruci, aroganți și ipocriți, trecuți prin școală ca gâsca prin apă.
Dar ca un profesor, un educator român care se adresează elevilor și studenților, tot români, să nu știe limba română corectă arareori s-a auzit și asta datorită unei tradiții încă funcționale în școala românească: până acum nu s-a întâmplat ca oamenii de știință și cultură să nu fie și buni cunoscători ai limbii române și nu mai contezi ca profesor când discipolii pufnesc în râs auzindu-te vorbind și văzându-te scriind cu greșeli, la fel cum un politician semidoct, impostor, șmecher și tupeist nu are nicio credibilitate în fața cetățenilor conștienți de dreptul lor. Oricum, până la urmă goliciunea spirituală dă de-a dreptul. Ei, bine, ieșirea din impostură presupune totuși reconsiderarea simțământului rușinii, în mare criză azi. Este și motivul pentru care cei făcuți de ocară pentru necunoașterea limbii române, împreună cu tovarășii lor, bravează sau caută explicații hilare.
Din păcate ultimele numiri tocmai la ministerul Educației arată că politicienilor nu le pasă de criticile justificate apărute în spațiul public și încearcă acreditarea ideii că, gâtuiți de emoție (asemeni iepei când răstoarnă căruța!), împovărați de greutatea funcției și de importantul lor demers, cică greșelile de gramatică pot fi scuzabile, căci respectivii nu sunt profesori de română. Ca și cum numai profesorii de română ar trebui să știe corect românește.
Adevărul însă este altul. După o viață de profesor de română pot afirma fără tăgadă că elevii buni la științe erau buni și la gramatică, de aceea nu poate fi nicidecum o scuză pentru un inginer de calculatoare sau electronist de marcă, pentru un economist, constructor, arhitect sau… politician să aibă deficiențe de exprimare în limba română. E clar ca bună ziua că aici e vorba de altceva precum delăsare, inconștiență juvenilă, bătaie de joc de școală ori greutăți familiale, Doamne ferește! Nu e din pricina sărăciei, fiindcă n-am văzut elevi mai conștiincioși decât săracii.
Deși agramaților nu le-au plăcut școala și cartea, odată ajunși în fruntea poporenilor, îi apucă jena de trecutul lor școlar și încearcă acoperirea păcatelor tinereții prin patalamale și diplome, iar fără doctorat nu-și pot face siesta în fotoliile din Casa Poporului ori Palatul Victoria. Și fiindcă nu au fost niciodată în stare de performanțe academice, atunci obțin doctorate cu pile, relații, cunoștințe și eventual bani. Pe unde e veriga mai slabă. Să aibă cu ce se făli. Pentru a nu fi prinși, au schimbat legea și au politizat comisiile de control, doar-doar vor face și ei parte din elita intelectuală.
Dar scrisoarea celor 47 rectori pentru susținerea a actualului ministru, Valentin Popa, ne arată o altă monstruozitate, unică în UE: învățământul universitar, acela autonom prin lege, a fost pesedizat la modul cel mai ordinar, aproape toți rectorii fiind membri PSD. Iar în preuniversitar lucrurile sunt și mai grăitoare. Aici e răspunsul la întrebarea de ce nicio reformă nu poate prinde în școala românească…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 