Dacă n-ar fi ieşit mulţimile revoltate în stradă, n-am fi văzut cât de jos poate coborî omul politic dedulcit la mierea Puterii. Nu şi-ar recunoaşte un dram de vinovăţie, să-l pici cu lumânarea, semn că vremea vindecării societăţii româneşti încă n-a sosit. Ba caută cu înfrigurare vinovaţi la adversari, de nu, îi fabrică, sau învinovăţeşte toată suflarea politică postdecembristă şi dezastruoasa moştenire. Starea asta de spirit am mai trăit-o imediat după ’89.
Situaţia politică actuală însă nu are ascunzişuri, e una simplă, clară ca bună ziua, iar istoria o consemnează de mii de ani: sătulă de opresiune, rămasă fără speranţă, populaţia se revoltă împotriva înfăptuitorilor, nu a altora. Cine sunt înfăptuitorii? Priviţi pancartele şi ascultaţi sloganele: înalţi demnitari ai statului român, în ordinea frecvenţei, preşedintele Traian Băsescu, primul ministru Emil Boc, ministrul Dezvoltării Elena Udrea, preşedinta Camerei Deputaţilor Roberta Anastase. Lor li se adaugă partidele din arcul guvernamental PDL, UNPR şi UDMR, instituţiile statului Preşedinţie, Guvern, Parlament, Jandarmerie etc.
Vinovaţi în iarna protestelor
Numele scandate coincid cu autorii degringoladei politice şi economice, cu principalii capi ai regimului actual, percepuţi de protestatari ca vinovaţi pentru scăderea nivelului de trai, deficitul de democraţie, deficienţele din sănătate, educaţie, justiţie. Toată lumea ştie cauza protestelor, fiecare a aflat pe pielea lui cine a făcut legea, cine i-a tăiat salariul, pensia, toată lumea înţelege perfect de ce nu sunt bani, toţi în afară de liderii Puterii. Doar ei se fac a nu şti.
Însă cei ce au ieşit împotriva Puterii n-au aruncat niciodată vina asupra întregii clase politice, ci asupra lui Băsescu. El l-a demis brutal şi în direct pe Arafat, ca apoi, după penibila îngenunchiere a acestuia, oprobriul aruncat asupra preşedintelui să se extindă prin contaminare asupra tuturor oamenilor săi.
Ultima manipulare
Pancartele cu învinovăţirea întregii clase politice, a întregului sistem, cu „PDL = USL, aceeaşi mizerie” etc. demască serviciile de manipulare folosite până în ultimul ceas. Or pe participanţii la revolte nu-i poţi prosti în faţă. Nu Opoziţia i-a guvernat prost, ci PDL. Nu Crin a fost preşedinte, ci Băsescu. Nu Ponta a fost prim ministru, ci Boc.
Se cuvine o incursiune în trecutul apropiat: până la alegerile din 2008, salariile şi pensiile au tot crescut sau măcar au ţinut pasul cu inflaţia. Neştiind să stimuleze economia, agricultura, industria, nefiind în stare să dea peste mână clientelei politice, Executivul actual, în bezmeticia sa, n-a găsit altă cale decât sărăcirea populaţiei.
Bogaţi pe spatele necăjiţilor
Poate că lucrurile rămâneau aşa, dacă în ultima vreme îmbogăţiţii din afaceri cu statul n-ar fi sfidat bunul simţ, iar diriguitori ipocriţi şi cinici n-ar fi început să se laude cu curbele de sacrificiu pe talpa ţării, dând România ca exemplu pentru Uniunea Europeană, Grecia, Italia, Spania, Irlanda unde nimeni nu s-a atins de salarii şi pensii, iar veniturile sunt de 4-10 ori mai mari decât ale noastre.
Nu se pot prevala nici de necunoaştere, ca în cazul infractorilor ordinari. Institutele de sondare a opiniei publice, Comisia Naţională de Statistică, comisiile guvernamentale de diagnoză şi prognoză, mass-media erau conştiente că sărăcia, nedreptatea, deficitul de democraţie, guvernarea catastrofică vor genera explozie socială.
Democraţie = Putere şi Opoziţie
Opoziţia a atras atenţia de nenumărate ori prin moţiuni simple şi de cenzură, dar corecţiile sistemice pe care le face orice guvern conştient că până la urmă va da seamă nu s-au produs. Din contra, Puterea a devenit tot mai arogantă, concentrându-se pe strangularea instituţiilor democratice: Parlamentul a ajuns la mâna unei coaliţii pe care n-a votat-o electoratul, în plus, adoptă legi discreţionar şi fără cvorum, principalele sindicate au fost decapitate şi învrăjbite, iar liderii Opoziţiei, înlăturaţi de la dialog şi batjocoriţi.
Guvernul execută fără crâcnire ordinele primite fie de la Cotroceni, fie de la FMI. Concomitent, s-a lovit în presa de Opoziţie şi în societatea civilă, s-a încercat discreditarea vocilor critice la adresa regimului, iar ameninţările împotriva lor erau exprimate în direct. Or în nici o ţară europeană abuzarea libertăţilor şi a democraţiei n-a ajuns până aici.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 