Cu uşurinţă, inconştienţă şi într-o veselie. Dacă Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania au intrat în criză şi recesiune economică din cauza restrângerii pieţelor şi a unor politici generoase faţă de propriii cetăţeni, România a păţit-o din pricina creşterii peste poate a comisioanelor şi a malversaţiunilor cu bani publici. Ca atare capitalul străin a început să se retragă de pe pieţele româneşti, devenite nesigure, iar recent câteva companii de renume au fost condamnate, în ţările lor, desigur, pentru diverse forme de mită şi comisioane oferite reprezentanţilor noştri. Nu se cunosc împricinaţii, dar se ştiu în de ei.
Dacă viaţa în ţările enumerate mai sus este totuşi acceptabilă, salariile şi pensiile medii depăşindu-le de cel puţin 4 ori pe ale noastre, românii, în majoritate, o duc într-o sărăcie lucie, mereie, fiind ameninţaţi continuu cu neplata drepturilor băneşti, şi aşa derizorii. Noroc cu plecarea la muncă în Occident a celor capabili şi în putere, că altfel eram demult în faliment. Nici vorbă de redresare financiară ori reviriment economic cu 0,01% creştere. Iluzorie. Din contră, se anunţă noi disponibilizări, închideri de spitale şi şcoli. Nu şi de servicii secrete, mari consumatoare de resurse bugetare. Se pare că, în concepţia diriguitorilor noştri, ele vor aduce prosperitatea.
România are Parlament, are Executiv, are Justiţie. Dar cele trei puteri se fac a nu vedea ce ne sufocă de peste două decenii. Ori le convine. Altfel nu se poate explica de ce nu se elaborează legi clare, de ce justiţiarii nu-şi fac datoria oriunde se constată furăciunea, de ce nu se închid robinetele risipei.
Revoluţia ne-a adus o mulţime de lideri tari, cu poftă nesăţioasă de putere şi avere, dar fără palate, vile, piscine, fără conturi grase pe numele lor şi al rudelor până la al nouălea neam. Strunguri, tone de oţel, kilowaţi nu puteau lua acasă, aşa că s-au interpus între producători şi cumpărători, au tot crescut comisioanele până au pus la pământ tot ce era viabil în fosta economie socialistă. Ca apoi s-o vândă la fier vechi.
Aşa s-a născut clasa îmbogăţiţilor de… revoluţie, trecându-şi în proprietate fostele bunuri ale întregului popor. Apoi au dat iama în economiile şi în bănuţul populaţiei prin şmecherii piramidale, prin bănci populare cu capital dispărut peste noapte…
Cu acest background, dl Băsescu şi partidul său au câştigat alegerile marşând apăsat pe anticorupţie şi lupta împotriva clasei politice ticăloşite, evident, nu aceea din care şi Domnia Sa făcea parte. Dl Vadim ne promitea că în 24 ore îi adună pe toţi lotrii pe stadioane şi-i mitraliază, dar puţini l-au crezut. Firesc. Alegătorii i-au creditat pe portocalii, dacă ne luăm după rezultatele alegerilor.
Odată intraţi în pâine, am aşteptat ca profesioniştii incoruptibili ai PD-L să se ia la trântă ein-zwei cu hoţia şi ticăloşia, aşa cum au promis în campanie, dar n-a fost să fie. Numeroase anchete scot la iveală că de energia ieftină a hidrocentralelor, de gazele şi ţiţeiul ieftine din subsolul patriei nu se bucură întregul popor, ci doar băieţii comisionari deştepţi, mafia gulerelor albe. Degeaba latră ziarele. Căpuşele îşi văd de treabă, dar, în timp ce lor le merge tot mai bine, nouă, tot mai rău.
Omeneşte era ca intermediarii, comisionarii, şpăgarii să dispară măcar din piaţa produselor alimentare, a medicamentelor, a bunurilor de consum strict necesare, or preţurile cresc după reguli pe care ei înşişi le fac, iar agricultura românească se satisface doar pe sine. Ţăranii, fermierii produc numai atât cât le trebuie pentru subzistenţă. Piaţa nu absoarbe decât importul născător de comision.
Odată cu generalizarea acestor practici, România s-a aşezat temeinic acolo unde a fost întotdeauna după război, între popoarele sărace ale lumii a treia, fără şansa de a scăpa vreodată la lumină. În schimb, autorii cumplitei spolieri ies zilnic la TV să ne anunţe că de mâine vom duce-o mai bine, iar recesiunea a fost un vis urât.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 