Până nu e prea târziu

Înțeleg că până deunăzi aveam legi prea permisive, că cetățenii sufereau din pricina amestecului serviciilor secrete și al DNA în actul de guvernare, justiție și în alte sectoare ale vieții sociale, chiar dacă înafara politicienilor prinși cu musca pe căciulă niciun cetățean nu s-a plâns. Înțeleg că d-nii Iordache, Nicolicea și Șerban Nicolae vor să lase în urmă opera vieții lor prin ciuntirea puterilor Justiției și a serviciilor secrete, dar vin și întreb: câți dintre actualii promotori ai slăbirii instituțiilor de forță vor fi acuzați de înaltă trădare în cazul unui atac terorist cu urmări grave? Și nu sunt primul care își pune întrebarea.
Poate ar trebui ca reformatorii justiției românești să privească cu atenție spre statele confruntate cu astfel de tragedii, de care până în prezent, slavă Domnului, România a fost ferită. Ar putea descoperi că: în SUA a urmat cea mai mare restructurare a guvernului federal, legea „USA PATRIOT Act” a sporit puterea organelor de forță „pentru a intercepta comunicațiile telefonice și prin e-mail între Statele Unite și străinătate fără mandat”, autorizând „tehnici de interogare avansate”; după atentatele din Franța au urmat demisii grele, asprirea legislației, iar puterea politică a pierdut alegerile, la fel stând lucrurile și în Spania sau în alte țări. La noi chiar nimeni nu vrea să privească dincolo de propriile interese, ba din contra, atacul asupra serviciilor secrete și al justiției continuă.
Deja analiștii serioși, justițiarii și membrii serviciilor secrete consideră că nu-și pot îndeplini misiunile alături de colegii lor din NATO și UE pentru a contracara creșterea amenințării teroriste. Iar contextul internațional dominat de războaie hibride și amestecuri flagrante în intimitatea economică, socială și a proceselor electorale de către unitățile (militare?) special create de Federația Rusă nu permite niciun fel de joc de-a legislația.
Au pățit-o state puternice precum Anglia, SUA, Germania… în care „Ferma de Troli din Sankt Petersburg”, și nu numai, au primit o mână consistentă de ajutor de la Cambridge Analytica. Oare cum va putea face față România unor astfel de atacuri când puterea politică lasă garda jos? Nu cumva heirupismul legislativ actual ar trebui temperat și dublat de spirit preventiv? În fond este vorba de viitorul țării.
Dar apare o problemă și mai gravă: prin acțiunile nesăbuite ale aventurierilor actualei majorități de guvernământ este slăbită poziția României în Uniunea Europeană și NATO, deși în marea lor majoritate cetățenii și-au dorit și își doresc o integrare mai profundă, ba chiar o asociere cu nucleul dur al acestora. Cine și cum va răspunde pentru încălcarea unui principiu sacru al democrației, acela al reprezentativității? Nu cumva politicienii se îndepărtează iresponsabil de idealurile populare?
Și dacă toate acestea nu erau de ajuns, puterea politică actuală pierde suportul populației, iar tot mai mulți cetățeni se dezic de ea, ba chiar și de România, luând calea străinătății. Ceilalți cad pradă manipulărilor politice și economice ale unor lideri mânați de patimi mărunte, în loc să devină conștienți că fac parte dintr-o comunitate unită. Pe cine se va baza actuala putere în caz de Doamne ferește? Pe bazinul lor electoral alcătuit din pensionari și asistați social?
Inconștiența actualilor lideri se vede din acțiunile tot mai agresive de destabilizare a statu-quo-ului social, din distrugerea fibrei moral-civilizatoare a poporului român. Neinvestind în pilonii de bază ai dezvoltării naționale, educația și sănătatea, acționând destructiv asupra democrației și a libertăților, asupra drepturilor tuturor cetățenilor, nu numai a politicienilor și a condamnaților, participarea lor la rezolvarea treburilor publice va fi tot mai slabă, pregătind terenul pentru instaurarea unui regim asemănător celui de dinainte de 1989.
Mai adăugați guvernarea dezlânată care schimbă azi noile reguli fiscale hotărâte ieri, în care inflația s-a reaprins ajungând la 4,7%, cu scumpiri zilnice de produse alimentare și energie, gaze… Nu uitați de destructurarea finanțelor, de faptul că statul nu-și poate încasa taxele și impozitele, că s-au contractat împrumuturi de peste 20 de mld € în ultimii ani.
Mă tem că deja este prea târziu…
Petru Tomegea