Dezechilibrele politicii româneşti sunt tot mai evidente. Aproape că nu este lider al Puterii, ca să nu mai vorbim de oficinele şi ofiţerii săi de presă, acoperiţi tot mai străveziu, să nu-şi bată joc de Opoziţie ori să n-o înfiereze proletcultist, să nu-i dreseze procese de intenţie, unele de o gogomănie specifică societăţilor primitive.
Fireşte, mesajele politice trebuie să aibă forma şi fondul adecvate segmentului electoral căruia i se adresează, or asta înseamnă că, în concepţia liderilor PD-L, electoratul portocaliu are o condiţie intelectuală foarte joasă dacă gustă astfel de mitocănii: „liderii Opoziţiei ar fi dat chef dacă se scufunda ţara”, fiind „cei mai populişti şi iresponsabili din Europa”. Cu ei „eram demult în colaps, mai rău decât Grecia şi Portugalia”. De aceea „Ponta si Antonescu vor ajunge la muzeul antichităţilor politice din România”.
România mai este în Europa?
Nu cred că d. Boc are proprietatea termenilor. Şi-ar da seama că Domnia Sa reprezintă totuşi o entitate statală membră a UE. De aceea, poate ar trebui să i se spună că, fiind un înalt demnitar român, gogoriţele tot mai frecvente îi apar în coloanele marilor agenţii de presă, dând o notă jalnică asupra modului de a face politică în România. Ar reţine ceva măcar din reacţiile cititorilor educaţi. Oricum, în analele civilizaţiei politice nu s-au mai întâlnit vreodată astfel de barbarisme.
Nu doar liderii partidelor din arcul guvernamental ies cu exprimări bombastic-vituperante, ci chiar dl Sever Voinescu, cândva o speranţă a elitei intelectuale: „Doamne fereşte! S-a dovedit că România e iubită de Dumnezeu şi nu se va putea întâmpla o asemenea nenorocire”, adică biata ţărrrişoară caragialescă, bună încă 4 ani de muls şi răsmuls, să cadă în ghearele USL!
Batjocura identitară
De altfel, degradarea spaţiului politic şi desconsiderarea poporenilor, mai cu seamă a celor neinstruiţi, sunt tendinţe generale ale politicianismului autohton şi ale mulţilor filfizoni, ale savanţilor autodeclaraţi care îşi dau cu părerea despre toate marile contradicţii universale. Vă puteţi imagina un politician ca P.P. Carp sau un jurnalist ca Mihai Eminescu să atribuie poporului român caracteristicile anusului, ale fecalei sau ale urinei? Iar respectivii să conducă destinele culturii româneşti? În România de azi e posibil.
Nu ştiu cât cântăresc asemenea injurii, nu neapărat antinaţionale, cât descalificante pentru ţinuta oricărui ins decent, dar vina lipsei de educaţie nu doar civică a populaţiei aparţine tuturor celor ce s-au perindat la putere până acum, într-o măsură ori alta, iar situaţia aceasta realmente nu mai poate să dureze. Nicio reformă nu va fi posibilă fără suport popular masiv. Ceea ce s-ar putea să convină unor formaţiuni politice.
Marotele Puterii
Mereu în autogratulările Puterii apar două marote, repetate fără noimă: situaţia Greciei, a Portugaliei, chiar a Italiei ori a Spaniei şi populismul Opoziţiei. Guvernanţii nu vor şi pace să înţeleagă că pentru români situaţia grecilor, a ibericilor, a italienilor este de invidiat: pensiile şi salariile lor, calitatea serviciilor sunt de 4-8 ori mai sus ca ale noastre. De aceea câteva milioane bune de români aflaţi acolo la lucru nici nu vor să audă de întoarcerea acasă. Din contră, au depus actele pentru altă cetăţenie.
Iar populistă nu poate fi Opoziţia deoarece nu ea „satisface revendicările populare imediate fără o finalitate pe termen lung” (Larousse), ci Guvernul, prin cadouri şi mită electorale. Opoziţia, în schimb, poate fi acuzată de ipocrizie şi demagogie, cele ce, să recunoaştem cinstit, i-au adus la putere şi pe preşedinte şi pe partidul său. Şansa lor a fost că au inspirat alegătorilor încredere, iar minciunile lor au prins.
Opoziţia aşteaptă să fie dată afară?
În condiţiile în care nu a putut schimba măcar o virgulă în actele Legislativului, căci legile ultimilor doi ani au trecut prin angajarea răspunderii Executivului, Opoziţia a ajuns cuca bătăilor de joc a Puterii şi a presei portocalii, iar tinicheaua asta, odată legată de coadă, s-ar putea să greveze fatal asupra rezultatelor viitorului scrutin. Or aşa ceva deja se întâmplă.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 