Bătălia pentru instituțiile democrației

După arestările și dosarele penale din ultimele zile, îmi vine-n minte una din învățăturile Seniorului Corneliu Coposu, aproape uitate azi, după care instituțiile democrației sunt mai importante decât cei ce vremelnic se află la cârma lor, iar „intrarea” în clubul select al civilizațiilor occidentale se va produce abia atunci când vom avea instituții puternice.
Mi-am adus aminte de învățătura Seniorului când actualul președinte, Klaus Iohannis, și-a afirmat public intenția de a pune în dezbatere una din cele 11 teme ale proiectul cu care a câștigat scrutinul din noiembrie 2014 și anume „reforma instituțiilor politice și administrative”. Nu cred, însă, că singur președintele poate duce la îndeplinire acest proiect, dar voi încerca în cele ce urmează să descopăr câteva premise favorabile.

Mai e timp de iluzii?

Să nu-mi spuneți că acum nu este momentul unei asemenea analize, fiindcă din anii ’90 încoace cele trei puteri ale statului de drept, Legislativ, Executiv și Justiție, împreună cu a IV-a putere, nonformală, Presa, nu și-au făcut din reforma statului, nici din reforma proprie un ideal, tratându-le ca pe ceva ce vine de la sine.
Ei, bine, de la sine nu s-a produs cine știe ce reformă, iar zilele trecute s-a întâmplat nenorocirea: s-a spart buboiul incompetenței și al corupției clasei politice, iar puroiul s-a împrăștiat și asupra unor instituții rămase pe dinafara reformelor, instituții vinovate sau pasive în lupta cu ilegalitățile și jaful banului public. Or președintele insistă că în acest moment reforma instituțiilor democrației este vitală pentru „România lucrului bine făcut”.

Cine analizează deciziile politice proaste?

Așadar buboiul s-a spart dând la iveală dedesubturile infectate ale politicii românești: vămuirea de către destui politicieni a banului public pentru buzunarul propriu și pentru bunăstarea de partid, corupția generalizată când e vorba de bugetele instituțiilor, transformarea deciziei politice și a legislației în instrumente de îmbogățire, generalizarea mitei și a pilelor, îngrădirea merituoșilor de a accede în funcții importante, toate asociate din belșug cu minciuna și manipularea. De la prima până la ultima funcție publică.
Care sunt instituțiile cele mai afectate de dezvăluirile Elenei Udrea, Alinei Bica, Ovidiu Tender, Gabriel Sandu…? Majoritatea săgeților aveau ca țintă SRI, respectiv pe actualul director Florian Coldea și e de înțeles. Nu doar Elena Udrea știe că serviciul intern devenise un jucător politic redutabil, mai ales de la venirea lui Traian Băsescu a cărui putere s-a bazat pe ofițerii de informații, dar, ca dreaptă consecință, a și fost controlată de acestea. Firește, aveau de respectat un jurământ militar, a cărui încălcare însemna să răspundă în fața parchetului militar. Ceea ce nu e o glumă.

Și spionii greșesc?

Nu știu ce concluzii va trage comisia SRI de anchetă, dar sunt convins că, dacă un om poate greși, un întreg serviciu, mai greu. În plus, este foarte posibil ca „spionii” să aibă și alte dovezi importante despre parcursul infracțional al învinuiților, învinuiți deciși să-i înfunde pe alții divulgând secrete bine păzite în acești 10 ani de regim Băsescu pentru a-și salva propriile cariere și averi.
Cel mai afectat va fi Parlamentul deoarece marea majoritate a acuzaților se află în cele două camere. Parlament care n-a fost în stare din 2012 încoace să creeze legi care să limiteze corupția și malversațiunile financiare și să instaureze un climat de legalitate și transparență. Parlament care în acești 25 ani n-a fost în stare să pună de acord legile pentru a nu se mai bate cap în cap.

Kill Bill, neputincios

De pierdut au presa și televiziunile care nu-și dădeau rând să susțină și să preamărească zi și noapte strategiile, talentele și realismul politic ale Elenei Udrea, fostă Kill Bill, ale jucătorului Traian Băsescu împreună cu toți ai lor, cei mai mulți așteptați acum în fața instanțelor.
De câștigat are însă DNA, actorul politic cel mai important în aceste zile, cel ce și-a asumat cu de la sine putere reforma clasei politice prin aducerea în fața Justiției a câtorva figuri de politicieni și demnitari corupți.
Cât despre bătălia pentru instituțiile democrației, chiar dacă o tot pomenește președintele, ea se află deocamdată în stadiul de deziderat. Dar sperăm că nu va rămâne așa pentru multă vreme.

Petru Tomegea