Archive for the ‘NU’ Category

NU

februarie 18, 2012

Învăţăm deocamdată să spunem Nu. Când vom fi siguri de Da, vom ajunge o ţară democratică europeană, în rând cu lumea. Pentru că n-am ştiut să spunem la timp Nu delăsărilor, neajunsurilor, abuzurilor şi fărădelegilor, mulţi politicieni au devenit iresponsabili, şi-au pierdut capul îmbătaţi de aerul tare al Puterii.
Ca întotdeauna în astfel de situaţii, au apărut victimele, mii de morţi din lipsă de medicamente, alţii luaţi de ape la inundaţii, iar acum, arşi de ger şi sufocaţi de zăpezile cât casa. Când se vor duce zăpezile, numărul victimelor s-ar putea să ne înspăimânte de-a binelea. Însă nimeni nu ni-l va spune. Cum s-a ajuns aici?

Manipulare + propagandă = jaf

N-am spus la timp Nu aroganţei, minciunii şi ipocriziei, manipulării făţişe şi propagandei cinice. Să nu ne mai lăsăm înşelaţi încă o dată: toate au ţintit până la urmă însuşirea bunurilor publice, delapidarea bugetelor de stat, arogarea unor privilegii şi merite necuvenite, furtul de valori şi identităţi etc. Toate au avut ca leitmotiv pofta de putere şi avere.
Acum ne plângem pe toate drumurile, de la Bucureşti la Bruxelles şi Strasbourg, că e viaţa grea, că suntem tot mai săraci, bolnavi şi batjocoriţi, că, dacă vrem să trăim mai bine, trebuie ori să furăm ori să plecăm din ţară. Şi asta după un şir nesfârşit cică de reforme.

Era odată industrie

Dar am tăcut când industria românească a fost omologată ca magazie de fier vechi. Cehoslovacii, nemţii şi polonezii au modernizat-o pe-a lor, n-au vândut pe doi lei terenul de sub fabrici, n-au dat vapoarele la turci şi arabi pe te miri ce şi nici n-au încasat comisioane mai mari ca preţul de vânzare. Nu mai fabricăm aproape nimic în ţară, ba importăm până şi lopeţi pentru deszăpezire, sape, topoare, hârleţe… Acum cehii, polonezii o duc de 3-4 ori mai bine ca noi.
N-am spus Nu când statul român, abandonând jumătate din populaţie la mila Domnului, a uitat de agricultură, şi ea ceauşistă, aşa că acum importăm, noi grânarul Europei, peste 70% din alimente, în timp ce pământurile ne zac pârloagă. Am ras codrii şi pădurile seculare, iar cheresteaua noastră zace şi putrezeşte prin porturile lumii, de la Istambul la Addis-Abeba şi Masqat, de la Constanţa la Trieste şi chiar Buenos Aires.
Ei şi-au îngrăşat conturile, noi am rămas cu consecinţele: munţii o iau la vale, câmpurile se deşertifică, puhoaiele şi zăpezile ne strică locuinţele şi ne ucid. Iar cei ce au prăduit codrii o mai fac şi o vor mai face, căci abia acum învăţăm să le aruncăm un Nu în faţă.

Aplauze pentru mincinoşi

Mereu îi aplaudăm când, pentru orice, au câte o minciună, o înşelătorie şi o manipulare fără de care nimeni n-a ştiut încă să guverneze România. Ne-a prins 1990 fără Securitate, dar s-a iscat ca din senin harţagul între români şi unguri în 15 martie, ca să reapară cu nume nou: SRI.
Apoi a fost nevoie de voturi pentru constituţia republicană, aşa că regele nostru a fost acuzat de toate necazurile de la Burebista încoace, ba că ne-a lăsat săraci, ba că îşi aduce moşierimea înapoi să ne exploateze… Nici azi n-are linişte. Căci preşedintele nostru l-a făcut trădător şi i-a scos cu ajutorul justiţiei urmaş la tron pe fiul unui bastard. Au protestat 3-4 jurnalişti…
În loc să trateze cu demnitate Casa Regală a României, o atacă şi direct şi prin interpuşi şi misiţi de condiţie dubioasă, bişniţari veroşi care ar vinde până şi coroana Măriei Sale. Au fost destui aplaudaci…

Regele nostru şi Patria lor

Ca pe toţi foştii comunişti, statura morală a monarhului, faptul că e din nou cel mai apreciat român îl înspăimântă. De aceea provoacă discuţii în jurul succesiunii fireşti la tron aşa cum a fost ea stabilită de înaintaşi. Autonumitul prinţ nu va urca niciodată pe niciun tron, în afara celor personale sau ale naşului Băsescu.
Nu ştiu câţi au spus Nu la numirea în fruntea Guvernului a şefului serviciilor secrete. Dar în cod diplomatic asta înseamnă că România se află la ananghie. Se ştie cine a adus-o aici, iar numirea aceasta cu cântec era previzibilă. Nu degeaba li se măriseră bugetele, în timp ce românilor li se tot diminuează veniturile. Nu degeaba li s-au achiziţionat tone de dotări jandarmilor.
Căci informaţiile erau din ce în ce mai alarmante pentru actualul regim: tot mai mulţi cetăţeni sunt nemulţumiţi, se simt frustraţi, iar câţiva dintre ei spun Nu zilnic, cerând demisia preşedintelui şi alegeri anticipate.

Petru Tomegea