Archive for the ‘Politica jumătăților de adevăr’ Category

Politica jumătăților de adevăr

august 8, 2014

Politica jumătăților de adevăr, să recunoaștem, e un rău mai mic decât politica minciunilor și a manipulărilor feseniste din ultimul deceniu al secolului trecut. Pentru că jumătățile de adevăr sunt urmate inerent de jumătăți de măsură, politica aceasta nu corespunde idealului de democrație și civilizație pe care România și l-a propus în zilele fierbinți ale Revoluției din 1989. De demonstrat.
Ceea ce nu vrea să însemne că minciunile și manipulările au dispărut totalmente, ci că politica jumătăților de adevăr predomină. De pildă, nu ni se mai spune că Monarhia ne readuce exploatatorii și ne face iarăși robi pe moșiile boierilor, dar ni se predică imposibilitatea schimbării regimului republican; nu mai răsare soarele când apare Ion Iliescu, dar întreg spectrul politic trebuie să ia ora exactă de la Victor Ponta…
În opinia subsemnatului, politica jumătăților de adevăr e principalul atu al majorității PSD și al prim-ministrului Victor Ponta în preajma campaniei electorale prezidențiale. Iată câteva argumente:
1. Guvernul Ponta afirmă că are cea mai mare creștere economică din UE, dar trece sub tăcere că succesul este datorat mediului de afaceri, lucrătorilor, industriașilor și posesorilor de capital. În plus, nu știm exact marja de eroare a calculelor, iar bănuiala că e și multă manipulare aici se vede din faptul că taxele și impozitele cresc, iar salariile, nu.
2. Liderii PSD susțin că Victor Ponta stă cel mai bine în sondajele pentru prezidențiale. Dacă e așa, atunci de ce e nevoit să apeleze la UNPR, PC, UDMR, gruparea Tăriceanu și la PPDD, punându-l pe Dan Diaconescu să provoace fel de fel de diversiuni la una din televiziunile sale de casă?
3. PSD și Guvernul Ponta cică au o majoritate confortabilă, dar sprijină pe față racolarea membrilor noului PNL, ca dovadă prezența in corpore a staff-ului majorității de guvernământ la Congresul de constituire a Partidului Liberal Reformator. În plus, refacerea în grabă a defunctei USL cu transfugii liberali grupați în PLR nu miroase a altceva. Și apoi, o contrazicere în termeni: dacă o grupare de securiști și comuniști a reușit să confiște PNL, de ce salvatorul liberalismului românesc, Călin Popescu-Tăriceanu, îi pune pe „adevărații” liberali în slujba PSD, socotit continuatorul PCR?
4. Victor Ponta se declară adeptul reformelor, al democrației și apărătorul tuturor drepturilor omului, dar face adesea caz de românismul și ortodoxia sa față cu luteranismul challengerului său, Klaus Iohannis. În plus, mizeria aceasta demnă de evul mediu devine câmp de bătălie politică după aproape două secole de separare a statului de biserică în Occident. Adevărat că avem o lege a Parteneriatului între stat și biserică, cu referințe speciale la serviciile sociale, dar aceasta nu privilegiază Biserica Ortodoxă.
5. În timp ce Victor Ponta susține, ca și Traian Băsescu, de altfel, că Justiția a făcut progrese reale în ultima vreme, totuși vrea să o scape de sub influența președintelui. În plus, nici unul, nici altul nu ezită să-și afirme rolul de adevărat reformator, trecând sub tăcere că reforma în Justiție a fost înfăptuită în primul rând de judecătorii și procurorii înșiși.
6. Fiind acuzat că Ponta are o înțelegere cu Traian Băsescu, Pactul de coabitare fiind dovada, purtătorul de cuvânt al PSD îi acuză pe liderii noului PNL, Klaus Iohannis și Vasile Blaga, că alcătuiesc un trio cu președintele, deși nici acesta, nici PMP-ul său condus de Elena Udrea n-au trimis măcar un mesaj la congresul de constituire a dreptei românești.
7. PSD și liderul său, candidat prezidențial, își afirmă cu tărie caracterul umanitar al demersului de iertare a celor ce au obținut pensii sau măriri de pensii contra mită și a mamelor cărora le-au crescut indemnizațiile în urma unor erori de calcul, fără a recunoaște deschis că gestul guvernului nu se numește milă, ci mită electorală. Semn că foamea de voturi le tulbură mințile.
Iată că până la urmă politica jumătăților de adevăr nu este cu nimic mai bună decât aceea minciunii și manipulării din anii ’90. Este tot o tehnică de manipulare deoarece odată cu jumătatea de adevăr ni se strecoară în suflet și cealaltă jumătate alcătuită din neadevăr.

Petru Tomegea