Fenomenul a fost observat mai întâi la revoluția din decembrie 1989 când deciziile proaste și interesate ale noilor lideri au transformat alungarea dictaturii ceaușiste într-un măcel sângeros cu peste o mie de victime, cazul emblematic fiind acela al aeroportului Otopeni când soldații care-l apărau i-au confundat pe colegii lor veniți în ajutor cu teroriștii. Situația s-a repetat la mineriada din iunie 1990 când o categorie socială, minerii, a fost chemată împotriva altei categorii, a tinerilor revoltați din Piața Universității, să le administreze o lecție de viață în stil mineresc.
Deși evenimente nenorocite ca acelea de mai sus nu au mai fost, numărul victimelor nu s-a diminuat. Din contră, anual continuă să apară zeci de mii de victime din pricina condițiilor proaste din spitale ori a prețurilor prohibitive, a accidentelor rutiere cu o medie anuală de aproape 2000 de decese, a accidentelor de muncă cu 187 morți în 2014, cu aproape 800 de copii morți anual în accidente stupide, inclusiv incendii, cu sute de morți în accidente casnice precum electrocutare, căderi pe scară, ingerare de substanțe letale, cu mii de nou-născuți decedați la naștere, iar lista ar putea continua la fel de macabru cu sutele de victime ale confruntărilor între indivizi certați cu legea.
Firește, tabloul acesta sumbru, care nu cred că are corespondent în vreuna din țările UE, e o realitate statistică îngrozitoare ca țară civilizată, iar vina factorului politic nu este totdeauna ușor de observat. Relevante, în schimb, sunt caracterul lax al legislației și greutatea, dacă nu imposibilitatea, modernizării sistemelor de sănătate și educație. Mai adăugați că, din pricina corupției, nici măcar legile acestea prost făcute nu se aplică, iar pedepsele rămân la latitudinea primarilor, a controlorilor PSI, ANAF, Poliție, ISU etc., toate prelungind starea de ilegalitate.
Acum și presa, și autoritățile privesc lucrurile doar prin prisma incendiului și a victimelor de la clubul Colectiv, iar Legislativul și Parlamentul se vor mobiliza sub presiunea publică pentru a îmbunătăți cadrul juridic și a face ordine în compartimentele executive respective. Normal ar fi să existe o privire de ansamblu asupra tuturor cauzelor letale atunci când vor fi reglementate, să existe determinare, expertiză și profesionalism și să sperăm, în timp rezonabil.
Partea cea mai ușoară este crearea cadrului legal, legislatorii neavând decât să studieze legile țărilor civilizate. Dar cum vom educa populația să se ferească de astfel de accidente? Căci morți pot fi și într-un club securizat din toate punctele de vedere: victimele Clubului Colectiv n-ar fi apărut dacă inițiatorii ar fi prevăzut pericolul incendiului, la fel cum nici accidente rutiere n-ar fi dacă se elimină toate riscurile de pe șosele… La fel cum părinții trebuie să știe că nu poți lăsa medicamentele, armele, substanțele și sculele periculoase la îndemâna micuților.
Întrebarea care îmi frânează orice elan este dacă actuala clasă politică, administrația, serviciile publice, organele statului sunt în stare să realizeze în 2-3 luni ce n-au realizat în 26 ani, iar răspunsul este unul categoric: NU. Iar la baza acestui răspuns se află constatarea general cunoscută și acceptată că profesionalismul, promovarea pe merit, conștiinciozitatea, cinstea și corectitudinea nu sunt punctele tari ale vieții noastre politice.
Iar constatarea de mai sus a creat o frustrare imensă și o stare de revoltă ca niciodată după revoluție, zecile de mii de oameni din stradă cerând hotărât resetarea totală a jocului politic și un nou început, unul în care foștii politicieni, corupția, șmecheria, manipularea, iresponsabilitatea, bătaia de joc de banul public nu-și mai au locul.
Și fiindcă mai-marii partidelor politice nu dau semn că înțeleg ce vrea strada, nici că sunt dispuși să-și schimbe atitudinea și mentalitatea, iar parlamentarii nu sunt dispuși să accepte alegeri anticipate și libere, speranțele noastre rămân simple iluzii.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 