Archive for the ‘Pensiile şi constituţia’ Category

Pensiile şi constituţia

aprilie 13, 2010

La aproape două decenii, Constituţia noastră e frumoasă. Prevede o mulţime de drepturi la sănătate şi ocrotire socială, la salarii decente şi pensii, la secretul corespondenţei, al convorbirilor telefonice, la educaţie gratuită… Aduce a basm cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana. Or fi fost odată ca niciodată…. Azi, doar pe hârtie: cu dreptul la sănătate ai şansă să dai colţul pe pragul spitalului, salariile decente sunt în ţările cu democraţie serioasă şi la sinecuriştii noştri politici, cu tot secretul convorbirilor telefonice, te ascultă cine vrea şi curioşii îţi cotrobăiesc prin măruntaiele computerului după naiba ştie ce, de atâta reformă în educaţie dascălii şi copiii nu mai au când să înveţe carte. Şi nu e vorba de război, bejenie, foamete, intemperii.

Însă vânzoleala pentru legea unică a pensiilor ascunde o realitate cruntă: devalizarea  fondului respectiv de-a lungul celor două decenii şi tertipurile profitorilor de a nu răspunde nici politic, nici în faţa justiţiei. Căci delapidarea s-a produs prin ordonanţe pentru cine a ţipat mai tare şi a sărit cu votul, coincidenţă stranie, tocmai cei cu salarii, pensii nesimţite. De pensionări anticipate şi legi speciale, cu care s-au câştigat alegerile doar amintim: legea 43 din 1991 cu pensii grase pentru luptători în revoluţie după principiul puţini am fost mulţi am rămas, alte acte aprobă creşteri pentru categoria I de muncă cu 50% şi pentru a doua cu 25%, pensii suplimentare de serviciu(!) magistraţilor(80% din salariu!), iniţiativa fostului ministru al  justiţiei, Valeriu Stoica, azi PDL, ceea ce a dus la o medie în sistem de peste 80 de milioane de lei vechi lunar, în timp ce a profesorilor, medicilor cu aceleaşi studii şi trudă nu depăşeşte 12 milioane. An de an politrucii tuturor puterilor postdecembriste şi liderii sindicali multimilionari au pus la cale sporuri, avantaje nemăsurate, reduceri de vârstă pentru bazinele lor electorale, lovitură după lovitură tuturor fondurilor de stat. Ca între interlopi: mâna pe bani şi ochii la uşă.

Mai nechibzuită decât toate, puterea actuală a ajuns la fundul sacului. Nu poate guverna fără împrumuturi FMI, dar nici că propune condamnarea şmenarilor şi a şnapanilor politici care s-au folosit de diferite categorii sociale în alegeri. În urma unor asemenea scandaluri, în Occidentul civilizat s-a lăsat cu demisii la vârf şi puşcărie. Nu pensiile şi salariile actuale sunt nesimţite, ci cei ce le-au dat, manipulatorii, mituitorii, manglitorii de voturi. A nu se înţelege greşit. Toate categoriile de lucrători sunt la fel de importante şi merită pensii decente, dar niciuna pe spinarea altora.

Nici alte fonduri garantate de stat nu se simt mai grozav, ale caselor de asigurări de sănătate şi de ajutor social, toate realizate pe baza contribuţiei amploiaţilor. Toate în administrarea statului, puşculiţe guvernamentale de urgenţă, bune la nevoie pentru ai noştri slujitori şi susţinători. Se poate dovedi unde s-au dus banii. Numai că transparenţa nu se împacă cu jecmăneala.

Ca să scape de condamnare şi oprobriu public, acum dau vina pe numărul mic de contribuabili, nu pe gestionarea după bunul plac a bugetelor respective. Am mai rămas în ţară doar 4 milioane şi jumătate de angajaţi. Iar despre ei mint revoltător şi penal: cică aceştia plătesc pensiile actualilor beneficiari, nu fondul la care au contribuit o viaţă. Pe pensionari nu-i interesează poliloghii bugetare consolidate ori nu, ci bănuţul reţinut de-a lungul vieţii lună de lună din salariul fiecăruia. Să ni se spună unde este acela. Dacă nu, răspunzătorii să se predea primului post de poliţie. Nu e adevărat nici că se reţine prea puţin: de fiecare dată s-a luat în calcul mărimea salariilor şi a pensiilor, a duratei medii de viaţă, derizorii în România. Înmulţirea pensionarilor s-a bazat pe contribuţia fiecăruia, nu pe bani de la buget. Cine a făcut calcule greşite sau a băgat mâna în bănuţul văduvei şi al sărmanului să sufere rigorile legii. A se citi pancartele greviştilor.

I(e)migraţia are cauze şi vinovăţii cunoscute: cu mici excepţii, nicio putere politică n-a fost capabilă să pună în operă programe de promovare a valorilor autohtone, de dezvoltare a sectoarelor economico-sociale moderne şi competitive, în afara celor câtorva centre de performanţă gestionate de capitalul străin. Tocmai ei, tinerii doxaţi, au căutare în afara graniţelor. Din contră: impozite aiuritoare, taxe peste taxe, mită, intervenţii, pile, abuzuri inimaginabile într-o ţară democratică au alungat milioane de inşi harnici şi talentaţi, sute de mii de întreprinzători şi investitori. Cu tot cu locurile de muncă.

Guvernanţii se plâng acum aruncând vina pe alţii, dar cine le-a inventat şi a abuzat să dea seamă, căci au fost desemnaţi şi au depus jurământ să-şi servească ţara cu abnegaţie şi bună credinţă. Mediile scot în evidenţă mii de side, prigoane, hăhăhă, învârtiţi, şmecheri, descurcăreţi etc. în posturi înalte, că-ţi stă graiul, nu absolvenţi MBA sau PhD. Pe aceştia nu-i promovează nici mass-media, televiziunile care fac rating cu manelişti şi analfabeţi, cu depravaţi, dezaxaţi, mitomani şi papagali, cu specialişti în tejghelele barurilor, spiritul de alcov şi cafenea. Realizatorilor, regizorilor de platou li-e greu să urmărească măcar o oră BBC-ul unde principalele ştiri au ca puncte de reper artişti renumiţi, filosofi, cercetători, sociologi, fizicieni, chimişti, oameni cu carte alături de domni pasionaţi de grădinărit, îngrijirea animalelor, repararea casei, lemnărie, fierărie. Am văzut cu ochii mei miniştri (ai lor) plângând (sincer) în direct la sacrificarea câtorva animale din cauza unei epizootii. Ţin de cultura muncii.

Oameni grei în statul român afirmă la TV că numai boul e consecvent, că nu le-a plăcut cartea, nici disciplina, că şcoala e proastă, agricultura, la pământ. Dar nu sunt apţi să schimbe lucrurile. Însă reformele perorate mereu nu se referă la ei.

Petru Tomegea