Într-o democrație normală, legile, hotărârile, declarațiile Parlamentului sunt aprobate cu majoritate de voturi aparținând tuturor acelor senatori și deputați care consideră că actul lor este necesar bunei guvernări, nu doar Puterii, ci și Opoziției. Numai într-o democrație „originală” ca a noastră majoritatea votează împotriva Opoziției sau a unei bune părți a alegătorilor, devenind toxică sau, și mai rău, anarhică.
Tentația de a vota legi doar în propriul interes a apărut devreme în România. Să ne amintim epoca Iliescu – Năstase când majoritatea alcătuită din PSD, PRM, UDMR și minorități vota în beneficiul propriu, țintind de fiecare dată puteri sporite pentru viitorul președinte, nimeni altul decât Adrian Năstase, cotat cu cele mai mari șanse.
Să nu râzi? De acele puteri sporite n-a mai apucat să beneficieze liderul PSD, ci Traian Băsescu, cel ce l-a învins la urne. Este și unul din motivele pentru care mandatul acestuia a evoluat rapid spre autocrație, sporindu-și puterile până în ultima clipă, iar PSD, din 2000 încoace, n-a mai reușit să-și adjudece președinția. Partea cea mai vizibilă a fost atitudinea față de Justiție și atribuirea funcțiilor în acord cu propriile interese. Nu mai aduc vorba despre continuarea promovărilor în posturi și funcții a unor personaje lipsite de competență și merite, dar dotate cu un simț special al slujirii stăpânului.
Păcatul guvernării Iliescu – Năstase a fost credința că se va eterniza la putere, că, prin măsurile luate, și-a securizat viitorul politic, neținând cont de evoluția, înceată, ce e drept, a electoratului și, mai ales, de schimbările inerente ale compoziției bazinelor electorale, cu toate că serviciile secrete, alte organisme ale statului erau în posesia informațiilor complete despre creșterea, dar imposibilitatea unirii, forțelor de dreapta.
Mizând din nou pe lipsa de perspectivă a coagulării și unificării dreptei, dar neținând cont că formele mentale ale cetățenilor sunt în curs de schimbare, vezi mișcările #rezist, majoritatea câștigătoare a alegerilor din 2016 alcătuită din social-democrați și cam aceiași clienți politici din 2000, cu excepția ALDE, face exact aceleași greșeli: e gata să taie din puterile președintelui, pe care vrea să le transfere Executivului sau Parlamentului, fiind absolut siguri că puterea le va aparține întru eternitate.
Semn că nu mizează pe succesul în alegerile prezidențiale nici al lui Liviu Dragnea, care se încălzește conștiincios în blocstarturi, nici al Gabrielei Firea, care se și vede în poziția tovarășului primit cu costume naționale, flori și cântece (deocamdată ale lui CRBL: „românul… Fură stampila de vot/ și o poartă ca un breloc”) prin școlile cartierelor bucureștene. Ce se vor face respectivii când vor descoperi că președintele lor nu are dreptul nici măcar să organizeze referendumuri, darmite să mai și numească magistrații?
De asemeni, e gata să scoată legi draconice pentru limitarea competențelor Justiției, cea de-a treia putere în statul de drept, numai și numai pentru a-și scăpa liderii și clienții politici de mâna lungă a DNA și a completelor de judecată, la fel cum majoritatea celor cu dosare din parlament luptă cu osârdie pentru ca procurorii, judecătorii si fie numiți de ministrul Justiției. Ca să aibă și control justițiar asupra lor, nu doar administrativ, ca acum.
Învățând de la Ion Iliescu și Traiana Băsescu că poporul român, aflat în bătaia tuturor vânturilor de când se știe, e obișnuit să asculte de un singur voievod, rege, președinte, lider…, PSD cultivă figura carismatică și imaginea liderului lor suprem, baron de Teleorman, sperând că se va înscrie în seria conducătorilor noștri geniali. Deocamdată el face guvernul, el i-a stabilit programul de guvernare din scoarță în scoarță, el îi evaluează pe prim-ministru și pe miniștri, semn că din nou politica românească stă într-un singur picior.
Numai că, mizând din nou pe un personaj unic, Liviu Dragnea, așa cum a mizat în 2004 pe Adrian Năstase, PSD repetă greșeala, jucând pe cartea unui alt tătuc. Cum a ajuns acest mare partid monoparental?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 