Când ditai comisia parlamentară schimbă pe șest conținutul legii educației, în așa fel ca politrucii să-și păstreze funcțiile de conducere, iar clienții politici să scape de pedeapsă pentru doctoratele plagiate, partidul Ecaterinei Andronescu, supranumită nu degeaba Abramburica, și-a abandonat cu totul discursul reformist. Și nu este vorba doar de amânarea concursului pentru directorii de școli, ci și de continuarea politizării, căci putregaiul politic nu se lasă până nu maculează tot ce este funcție publică, de la scara de bloc la șefii organelor de forță și financiare. Vă mirați de ce stagnăm și reformele eșuează? Apoi tocmai ei, piloșii, trebuie să le pună în aplicare. Ceea ce e un nonsens.
De foarte mulți ani, sub masca depolitizării, s-a dus o campanie mediatică acerbă împotriva celor numiți politic, dar, surpriză! Au fost schimbați ai lor cu ai noștri ori invers. Ba chiar, la nivel local s-a creat o adevărată rotativă de cadre: la pierderea sau la câștigarea alegerilor, actualii erau schimbați cu foștii, ceea ce ne-a procopsit cu o nomenclatură veșnic flămândă, a puterii dar și a opoziției, oastea de strânsură a celor ce nu știu altceva decât să fie șefi ascultători și să bată pasul pe loc, mereu în așteptarea gratificațiilor și a dispozițiilor de la jupâni.
De la venirea sa la Palatul Victoria, mult bălăcăritul guvern tehnocrat le-a pus gând rău politrucilor, începând să organizeze, ca în lumea civilizată, concursuri de numire pe post. Deși, în general, apolitic, guvernul a fost acuzat, ați ghicit, tocmai de politizare, de schimbare a unor „adevărați profesioniști”(?) cu politicieni din alte partide decât PSD. Cel mai mânios era atunci nimeni altul decât Liviu Dragnea, liderul social-democraților. Pentru că circul trebuia să fie complet, prim-ministrului i s-au cerut explicații, fiind amenințat cu o moțiune de cenzură.
Cert este că nici legislația noastră nu conține prevederi stricte apropo de politizarea funcției publice, domeniu în care s-a creat un fel obișnuință, ca un dat natural, „destinul făcut de soartă”, vorba unui pesedist notoriu mutat în câmpi cu verdeață. Și nici nu putea fi altfel de moment ce legea funcționarului public stabilea că activistul declarat „reușit” pe postul respectiv urma să renunțe la calitatea de membru de partid. Se accepta din start că renunțarea e pur formală, în fond, omul nostru continuând să-și slujească formațiunea politică așa cum putea. Iar dosarele de corupție arată că putea multe. Ei, bine, PSD nu vrea să renunțe la acest subterfugiu aducător de avantaje.
La fel cum noile proceduri de scoatere la suprafață a tezelor de doctorat copiate și atitudinea categorică a ministrului Educației împotriva furtului intelectual nu puteau continua fără să atingă înălțimile PSD și ale clienților politici instalați în fruntea învățământului universitar. De aceea, Ecaterina Andronescu, personajul-pompier al social-democraților, și-a continuat rolul de demolator al oricărei idei de reformă, așa cum a făcut-o punctual după Andrei Marga și Daniel Funeriu. Că școala românească a coborât treaptă după treaptă i se datorează ei și susținătorilor săi.
Iar dacă privim cu atenție cum s-au făcut aranjamentele pe posturi în ultimul sfert de veac, ne dăm seama că social-democrații dispun de o adevărată armată de funcționari, unii rămași acolo de pe vremea tătucului Iliescu. Alții, ca prefecții, au devenit cică mari profesioniști apolitici, iar restul își negociază postul cu toate partidele, ca la Caragiale.
Numai că prin schimbarea pe șest a Legii educației s-au demascat, arătându-ne fața hâdă a antireformiștilor și a politrucilor care nu pot sau nu vor să înțeleagă că rolul lor s-a încheiat, că a sosit vremea meritocrației, că învârtelile și corupția trebuie să înceteze. Că se poate o demonstrează Dacian Cioloș. Invitat în parlament, a venit cu cifre clare ale guvernării și a răspuns cu un curaj neașteptat batjocurii lui Dragnea și Tăriceanu, demascând politicianismul și minciuna adversarilor.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 