Abia acum am înţeles de unde vine forţa politicienilor portocalii: din somnul cu poza stăpânei sub pernă. Ca să li se împlinească nu neapărat visele erotice, cât cele de reformare(!) a statului, a bugetului (propriu), a comunei, judeţului, ministerului… De jos în sus, ei trebuie să se gudure pe lângă oamenii de decizie ca să obţină fonduri, aprobări pentru orice mizilic. Nu se mai ascund ca la început, ci scot slugărnicia la vedere.
Delegarea puterii către organizaţiile locale se face după acelaşi principiu. Ideologia democrat-liberală, descentralizarea, subsidiaritatea, ocuparea culoarului de dreapta sunt doar haine împrumutate de dl Valeriu Stoica pentru a-şi scoate băieţii la cules voturi pe ecran ori la mondenităţi.
Dacă înainte de război lumea bună, fruntaşii urbei se îngrămădeau la teatru, operă, carnavaluri, serate, five o’clock, acum îşi dau întâlnire la nunţi, botezuri şi cumetrii, chiolhanuri ca acelea. Sunt populari. Se întroloacă cu supuşii. Amor vinovat. Bat pingica pe ritmuri de manea alături de sângele albastru al naţiunii ca împăraţi şi împărătese, regi şi regine, prinţi şi prinţese, baroni interlopi putred de bogaţi, deşi n-au lucrat o zi. Unii abia ieşiţi de după gratii, ori c-un picior în prag la Mititica. Se lasă pupaţi, drăgăliţi, cadorisiţi cu giubele înflorate şi podoabe groase de aur, dar mai ales cu voturi, căci romii şi ţiganii sunt un popor ascultător. Votează cum li se porunceşte.
De ce nu se gudură aleşii locali pe lângă primul nostru ministru cum ne-am aştepta după logica de mai sus? Fiindcă ar face-o degeaba, ceea ce este (re)cunoscut de toată lumea. Centrul de putere al Executivului e în altă parte. De ce nu se gudură pe lângă trezorierul-şef? Deoarece nu are cheia de la cufărul cu bani pe care-l are în primire. De ce nu se gudură pretendenţii de funcţii şi sinecure pe lângă şeful de la resurse umane? E nevoie de selecţie riguroasă, iar căftănirea o face numai Atotţiitorul după competenţa „să trăiţi”.
Cine sunt cei ce se gudură? Aleşii, înşişi demnitarii, de la consilieri, primari, la directori şi înalţi diriguitori. Vor fi fiind şi amărâţii sorţii, dar pe aceştia nu-i bagă nimeni în seamă. Ei sunt luaţi în calcul când puterea rămâne fără lapte la copii, adică fără bani de frunze, gondole, grădini Carpathian şi circ mediatic. Preocupări profitabile care cică au scos ţara din criză!
Cum se gudură? Cu linguşeli, cu gesturi libidinoase, unele atât de groase că lasă istoria de ocară, iar tineretul studios ar trebui ţinut departe. Cum sună linguşeala în gura unui cărturar eminent, temător să nu cadă sub farmecul colegei de la Turism? Ignobil. Dacă răsăritul soarelui era deunăzi monopolul dlui Iliescu aflat în vizite de lucru la celebrele Apaca şi Zimbrul Suceava, acum însoţeşte aura Elenei Udrea în faţa mulţimilor portocalii în delir cu ovaţii. Atunci trebuia blamat, iar acum, sărbătorit. Încurajat de aplauze, primarul Apostolescu îşi mărturiseşte şi el pasiunea, în mână cu un memoriu, iar Soarele PD-L radiază de fericire, în loc să-l pălmuiască. Pentru gestul mojic.
Evenimentele relatate mai sus sunt acte politice şi publice. Din cauza unor astfel de acte, viaţa poporenilor a intrat într-o criză urâtă, dar semnificaţia lor este alta. Domniile Lor au candidat fără să-i oblige nimeni şi au fost aleşi. Au depus apoi jurământ în faţa Parlamentului, a Preşedintelui, a întregii naţiuni că-şi vor pune viaţa, eforturile şi capacitatea în slujba ţării şi a cetăţenilor, activitate pentru care sunt remuneraţi din bănuţul văduvei şi al sărmanului, al bătrânilor şi al pruncilor. Or treaba lor nu este să-şi facă temenele şi ochi dulci unii altora, nici să bată toba la televizor, nici să boteze şi să cunune, ci să dezvolte economia şi căile de comunicaţie, să întărească industria, agricultura şi meşteşugurile ca să trăim în bunăstare, să avem şcoală, spital şi servicii de nivel european.
Or de aşa ceva nu se apucă nicidecum. Nu se pricep sau nu pot.
Petru Tomegea
Ziare.com
Petru Tomegea - ePolitica 