Atac la corectitudinea politică

De o bună bucată de vreme, câțiva intelectuali și jurnaliști români intrați în breaslă pe filieră civic-universitară de dreapta s-au alăturat corului european de politologi, analiști care văd în corectitudinea politică (political correctness și politically correct – o noțiune și varianta sa adverbială) sursa cea mai importantă a răului: pierderea identității naționale, favorizarea mișcărilor politice protestatar-gălăgioase, menținerea sărăciei endemice, încurajarea luptei de clasă și antagonizarea grupurilor sociale, stoparea evoluției socio-politice, cultivarea formelor revolute de naționalism, revenirea la (marxism-)leninismul desuet…
Numai că orice demonstrație trebuie să plece de la adevăr: născute în a doua jumătate a sec. al XIX-lea (Școala de la Frankfurt), atât noțiunea cât și perechea sa adverbială au contribuit la asanarea limbajului și a comportamentului politic discriminatoriu, iar categoriilor defavorizate precum minorități etnice, religioase, de gen, de orientare sexuală, de vârstă, de rasă, persoanele cu handicap fizic sau psihic… li s-au asigurat drepturi egale de participare la viața socială, politică, la guvernare…
Cu timpul, respectivele concepte s-au tot lărgit, cuprinzând și alte domenii ale vieții și activității politice precum reprezentativitatea, legitimitatea demersurilor legislative și a selecției de personal, acuratețea campaniilor electorale și reflectarea lor mediatică, gruparea în familii politice și uniuni, alianțe, coaliții…, dar mai cu seamă atitudinile, comportamentul omului politic.
Că rolul bătăliei pentru corectitudinea politică a fost unul de o importanță vitală pentru democrația occidentală nici nu mai trebuie să amintim, ca dovadă nivelul de trai și civilizație fără precedent în istorie. Din nenorocire, România se află de 26 ani într-un nesfârșit și fără speranță proces de tranziție spre societatea occidentală luată de model, ceea ce e altă realitate dureroasă spre tragică și nu trebuie să uităm. Că aceste adevărate nenorociri ne vin din pricina incorectitudinii politice nu cred că se îndoiește cineva.
Să amintim doar câteva: corupția endemică și armata politicienilor de pradă nu s-au născut din respect față de lege și semeni, ci din încălcarea drepturilor și a libertăților cetățenești, inclusiv ale grupurilor defavorizate. De exemplu: primind votul alegătorilor în baza unor proiecte și programe, care adesea sunt simple gogoși de păcălit electoratul, aleșii omit cu bună știință să le reprezinte interesele. Este principalul motiv al degringoladei parlamentar-legislative și al scăderii încrederii în clasa politică la cote de avarie.
Drepturile cetățenești sunt doar în Constituție. În fapt, majoritatea politicienilor uzează de imunități în fața Justiției, iar avantajele lor față de restul populației sunt scoase la iveală de procesele penale: deși există legi de restituire a proprietăților confiscate de regimul comunist, de ele au beneficiat prioritar cumpărătorii de drepturi litigioase, iar marea masă a foștilor proprietari, discriminați în ultimul hal, așteaptă răbdurie un gest de grație din partea guvernanților. De 26 ani.
O discriminare mizerabilă are loc în sănătate și educație: lăsate de izbeliște de toate guvernările postdecembriste, bogații făcuți peste noapte, corupții și politicienii își tratează bolile în clinici celebre apusene, iar odraslele lor studiază în colegiile și universitățile renumite din SUA, Anglia, Franța, Germania…
Așadar de pe ce poziții luptă cavalerii neprihăniți împotriva corectitudinii politice? Nu cumva prin atacurile împotriva political correctness și acuzația de „leninism de stânga” se urmărește distragerea atenției publice de la inechitățile sociale în creștere, de la întârzierea integrării unor minorități etnice, religioase, de la calamitatea națională a amestecului politic în presă, educație, cultură, sport, în promovarea adevăratelor valori?
Iată de ce sunt convins că politica românească a promovat în foarte mică măsură corectitudinea politică, iar societatea românească mai are mult de furcă cu necazurile până la atingerea nivelului occidental.
Petru Tomegea