Unii zic că loveşte pentru ultima dată. Destui analişti, sociologi, politologi prevestesc agonia, disoluţia, dezintegrarea PDL, iar liderul căruia i-a slujit cu credinţă dl Lăzăroiu cică va avea aceeaşi soartă. Cât din soarta PDL şi a lui Băsescu i se datorează lui, cât celorlalţi comilitoni şi cât politicienilor înşişi?
De ce loveşte pentru ultima dată? Deoarece, ca magistru, de la începutul jobului, în loc să invite stafful PDL la lecţii de politică aplicată, i-a predat lecţii de filozofie şi spiritism, iar guvernarea a fost lăsată în seama te miri cui. Căci Lăzăroiu s-a convertit acum în filosof, educându-şi discipolii după o prelucrare-adaptare juvenil-acneică a celebrului Ecleziast: Deşertăciunea deşertăciunilor! Toate sunt deşertăciuni! I se trage de la o guvernare stearpă?
Politica e înaltă, grea sau groasă?
Politica înaltă ideologul şef al PDL a dat-o pe panseuri romanţios-banale: „Vechea ordine se prăbuşeşte sub greutatea veşmintelor menite să îi acopere viciile…” „Vechile mituri nu mai sunt folositoare pentru descifrarea semnificaţiilor. Reîncifrarea mesajelor care aglomerează realitatea cotidiană devine o necesitate. Răsturnarea statuilor de pe soclu este obligatorie pentru igienizarea panteonului imaginar”.
Să traducem: miturile portocalii, cu zei atotputernici, cu zeiţe blonde şi băţoase, însăşi Albă ca Zăpada cu tot cu mişcările brodite peste nopţi de nesomn se prăbuşesc. Genarul nu-şi mai poate salva creaţia din pricina pierderii vitejilor oşteni de mai an. Atât de mândri şi de viteji, încât acum dau cinstea pe ruşine şi trec cu arme şi bagaje la inamic.
Alt Băsescu? Imposibil
Beţie, orgie, haos şi agonie! Toate vor reinventa noua istorie, dar nici chiar magul nu ne spune a cui e istoria. În schimb preia lexemul „ireplicabil” de la savantul Mihai Răzvan Ungureanu, semn al înaltelor studii filosofice făcute cândva la acelaşi colegiu: „Vechii prieteni devin străini, iar duşmanii sunt reevaluaţi. Ceea ce contează este experimentul iniţial. Cel care a pus ordine în vechiul haos. Replicarea lui este esenţiala pentru a anula istoria”.
Complexitatea operelor lăzăroiene nu e uşor de perceput, doar cu eforturi înţelegem câte ceva: demiurgul Băsescu a „pus a pus ordine în vechiul haos”, dar acesta nu mai poate fi „replicat”. Nicicând nu se va mai naşte alt arheu asemeni sieşi, pentru că anulează istoria, adică destinul. Duşmanii şi-au făcut datoria. Vai de capul maselor dacă nu-şi vor mai găsi preşedinte mesianic, adică tot din stirpea lui Iisus Înviatul, unul ce vine să le mântuiască de sărăcie şi pizmă cu apă sfinţită de Cotroceni.
De la Aristot la Lăzăroiu
Da. Lăzăroiu a lovit din nou. Să înţelegem odată că în spatele marilor conducători ai omenirii s-au aflat filosofi, înţelepţi la fel de mari: Alexandru cel Mare l-a avut pe Aristotel, Napoleon, pe Voltaire. Acesta din urmă vedea în rege un artist ce impunea unitatea în haosul societăţii. De la el s-a inspirat şi filosoful nostru. Nici Voltaire nu vedea vreun pericol în centralizarea puterii. În fine, Traian Băsescu l-a avut ca filosof şi ideolog pe marele Sebastian Lăzăroiu. Mai clar nici că se putea.
Mai departe gânditorul este însă greu de urmărit, chiar sibilinic: „Beţia şterge memoria instituţiilor perimate… Oamenii vor să se întoarcă la momentul „t0” pentru a înţelege cum s-a ajuns aici”. La ce se va fi referind? La o situaţie-limită? La criză? Poţi susţine că „beţia a şters instituţiile perimate” când nouă ni se perorează de vreo 4 ani că reformele statului au făcut treaba asta? De şters e adevărat, s-au şters.
T0 (zero)
Cât despre momentul 0 (zero), acesta e lăsat la latitudinea discipolilor. Creadă fiecare ce o vrea. Adică poate fi şi începutul actualului regim, dar la fel de bine şi sfârşitul. După care „urmează un alt început şi un nou experiment care generează ordine. Masele nu cred în destin, ci în schimbare. Pentru popor nu există cicluri istorice şi perioade, ci doar forţa de a se reinventa”. Înţeleptul grăieşte tot mai adânc.
De aceea, C. T. Popescu, un duşman înrăit, nu înţelege şi pace: cică „singurul ideal care se mai vede la acest partid e hoţia maximă până la capăt, singurul principiu – şpaga înainte de toate, iar doctrina unică e prostirea în faţă a cetăţenilor. Din tradiţia PD s-a păstrat doar tupeul fără limite”. Dar reforma statului, a sănătăţii, a…?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 