După disoluţia stalinismului imperial şi a marxism-leninismului ca doctrine ale luptei de clasă, sunt reîncălzite vechi teorii înfricoşătoare despre suprapopularea planetei, majoritatea având punctul de plecare în „An Essay on the Principle of Population” (1798…1826) al referendului Thomas Malthus. De pildă, Chris Rapley consideră că Terra nu mai poate susţine cu resursele sale decât jumătate din populaţie, iar înmulţirea excesivă a acesteia duce la poluare, încălzire globală, dispariţia unor specii. Referendul era mai drastic, indicând şi căi de eliminare a surplusului biped: sărăcirea, foametea, bolile, dezastrele naturale, războaiele, creşterea preţurilor, în consecinţă, scăderea mijloacelor de subzistenţă şi ridicarea ratei deceselor. Predica şi celibatul, limitarea natalităţii, abstinenţa sexuală etc.
Savanţii consideră că România ar putea hrăni o populaţie de cel puţin două ori mai numeroasă şi, dacă priveşti ţarinile abandonate buruienişului cât casa şi risipa altor posibile resurse alimentare, le dai dreptate. Cu toate acestea, cei dintâi demnitari ai ţării susţin contrariul: le suntem prea mulţi şi am ajuns, caz unic în istorie, o adevărată pacoste pentru guvernanţi. Plătiţi din bănuţul tuturor supuşilor. Or contractul social constituţional prevede că puterile statului slujesc toată populaţia, atâta câtă e, iar diminuarea ei forţată constituie genocid.
Având în vedere aversiunea politicaştrilor dâmboviţeni faţă de orice ideologie, posibilitatea ca pastorul englez sau metafizica schopenhaueriană să le fi influenţat discursul politic e exclusă. Intrigă însă coincidenţa între măsurile de austeritate şi principiile, mijloacele malthusiene. Astfel, sărăcirea e promovată sistematic ca soluţie de ieşire din criză, salariile, pensiile „nesimţite”, indemnizaţiile, ajutoarele sociale fiind ciuntite fără milă. Aşa ne-a „sfătuit” FMI. Vin apoi scumpirile produselor alimentare, creşterea tarifelor la energie, mărirea taxelor, a impozitelor, a inflaţiei. Aşadar foamea ne va arde intestinele cu 25% mai mult ca înainte. Bolile dau şi ele promiţătoare rezultate determinate de profitul înzecit-însutit al importatorilor de medicamente dar şi de condiţiile spitaliceşti. Cei mai expuşi – vârstnicii şi bebeluşii, cu o rată a deceselor asemeni fostelor bantustane africane. Un aport preţios l-au avut inundaţiile, iar iarna le va desăvârşi opera. Deocamdată nu se atinge nimeni de voinţa de a trăi, libido şi natalitate, dar flămânzirea, frigul, frica de viitor vor ţine locul bromurii din ceaiul cazon.
Nu poţi să nu te minunezi când descoperi contribuţiile neaoşe la preceptele lui Malthus: sunt prea mulţi profesori, doctori, filosofi, gratulaţi cu epitetul „tâmpiţi”, de aceea ar cam fi cazul să spele putina spre alte zări, dar să ne trimită banii acasă. Noi avem nevoie de tinichigii, mecanici şi …chelneri, împuţinaţi momentan deoarece sunt foarte căutaţi pentru competenţa şi expertiza în domenii politico-administrative. Şi-au câştigat mandatele, funcţiile în câteva seri de servire scrupuloasă a primilor bărbaţi şi femei de stat la restaurant. Nu le căutaţi în CV, acolo scrie manager, patron locaţie publică, businessman etc.
Cel mai tare îi încurcă pe diriguitori pensionarii. Mulţi. Mult prea mulţi. Măcar că şi-au plătit cinstit pensioara tot mai sfrijită în zeci de ani de contribuţii, guvernaţii, după ce le-au păpat Dumnezeu ştie cum fondurile, vor să le-o diminueze prin diverse stratageme: cică trebuie impozitate toate veniturile. Numai că pensia nu este venit, ci bănuţul lor pus deoparte din vreme la trezoreria statului pentru neputinţa bătrâneţilor… Aşadar, biruri noi. Ca nu cumva să se atingă fiscul de marii datornici şi evazionişti de partid care ştiu doar să ia de la săracul stat, nu şi să-şi plătească dările.
Pe vremuri, compătimind chinurile autorităţilor ceauşiste cu întreţinerea locuitorilor, un dregător chinez l-a întrebat pe tovarăşul dacă n-a încercat cu cianură.
Petru Tomegea
Apărut Ziare.com
Petru Tomegea - ePolitica 