Nu se mai ascunde aproape nimic. Totul e străveziu. Atât de străveziu, că te jenezi de jena celor puşi în situaţia să manipuleze, să fie ipocriţi. O ştiu şi ei şi totuşi o fac. Iar şi iar. E chiar atât de gravă situaţia României?
În momentul de faţă, adevărul, onestitatea ar fi cele mai bune minciuni. Căci odată răul înfăptuit, nimeni nu-i mai poate schimba percepţia. Îţi faci iluzii că prin minciuni, vaiete şi promisiuni lumea te va iubi, adică te va vota din nou când răul s-a făcut cu bună ştiinţă. Dacă s-ar fi făcut din greşeală, necunoaştere ori din ură, duşmănie, pizmă, erau doar două şanse: recunoscând cinstit incompetenţa şi neomenia, să laşi locul cui se pricepe şi să ceri umil iertare semenilor.
Manipularea dă frisoane
Nu poţi să nu ai frisoane când îl auzi pe primul om în stat anunţându-şi cu satisfacţie poporul că „este pentru prima dată, în istoria postdecembristă, când toate cele circa 40 de obiective au fost atinse şi nu este niciunul care să fi fost amânat pentru o dată ulterioară”. Fireşte, analiza celor „circa 40” o vor face profesioniştii. Noi încercăm să descoperim ce se ascunde în spatele afirmaţiei. Să nu ne facem breasla de ruşine.
În primul rând, nu sunt obiectivele noastre, ci ale reprezentanţilor noştri. Din păcate, agenda publică îi preocupă pe diriguitori doar în campanii. Ei şi-au atins toate ţintele, nu noi. Priviţi parcările din preajma instituţiilor statului, ale regiilor şi firmelor de stat, ale vămilor, porturilor, ale sediilor de partid, ale multor agenţii şi birouri guvernamentale. Comparaţi-le cu cele din Londra, Paris, Viena şi veţi vedea că bunăstarea alor noştri le întrece. Palatele nababilor noştri, de la Snagov la Monte Carlo, de la Mamaia la Palma de Mallorca, rivalizează cu ale celor mai avuţi inşi de pe planetă. Astfel, România a intrat în rândul lumii. A Treia.
Dimensiunile furăciunii
Pe sărăntoci, informaţia dlui Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, cum că economia neagră şi drenarea banului public depăşesc 50 de miliarde de euro pe an i-a lovit în moalele capului. Nu cred să se mai fi întâlnit vreodată pe undeva aceste dimensiuni ale jafului. Practic, înseamnă că şi-au împărţit aproape toată ţara în două, o parte grasă a câtorva mii de portocalii călare pe haznaua cu parale din vămi şi diverse taxe de protecţie, iar cealaltă, a noastră, cu şcoli şi spitale închise. Una cu elicopterul, mercedesul de stat şi bodigarzii la poartă, iar alta cu sabia foametei deasupra capului.
Una cu activişti de partid care ciuruiesc din tot ce mişcă şi alta cu oameni învăţaţi părăsindu-şi ţara în căutare de lucru şi condiţii de realizare profesională. Una cu fier vechi căutat prin gunoaie şi alta cu TVA de 50 milioane euro încasate din exporturi fictive ale aceluiaşi produs. Revopsit. Aceeaşi situaţie la cereale, la produse agroalimentare. Ne-am prins de ce au fost tăiate pensiile şi salariile, de ce a crescut TVA, de ce au fost împrumutate 20 de miliarde. Ca să-şi îndeplinească guvernul şi dl preşedinte tot ce şi-au propus.
Cine face din negru alb?
Nu e oficios de partid care să nu facă totul pentru a ne convinge că ceea ce face guvernul e numai ceea ce trebuie. Că ieşim mintenaş din criză şi recesiune, chiar dacă din salariu putem cumpăra din ce în ce mai puţin. Că România cu un venit mediu de 340 euro urcă spre capitalism în zbor, iar Grecia cu 1250 de euro dă faliment. De Irlanda, Portugalia, Spania nu mai zicem. Cică li se adaugă SUA…
Ni s-au îndeplinit toate profeţiile şi pe plan extern. Vocea ne este respectată de la Tiraspol la Bruxelles, iar guvernanţii abia fac faţă atâtor contacte internaţionale, pe unele la vârf refuzându-le. Investiţiile străine ne copleşesc. Cu vizita de luni a dlui Berlusconi, probabil se va depăşi planul cincinal.
Doar presa duşmănoasă face notă discordantă. Nu cântă îndeajuns măreţele realizări. În nimicnicia ei, nu se bucură alături de masele populare fericite de roadele conducerii înţelepte. Ameninţând siguranţa de partid şi de stat, cu ochii mereu bulbucaţi, critică Puterea, făcând din alb negru.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 