De câțiva ani buni, când apare un prilej precum sărbătorile religioase sau laice, ziua presei, a jandarmilor, a polițistului, a femeii, a copilului, a învățătorului…, primii noștri reprezentanți politici, obligatoriu și Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Călin Popescu-Tăriceanu, Gabriela Firea…, ne și transmit felicitări și urări care de care mai dulci și parfumate. Toate din inimă, toate sincere.
Numai că de „Ziua libertății presei” (oare de ce nu se cheamă „Ziua presei libere”?) n-am înțeles bine cui se adresează: fiind mare consumator de presă printată, ziare, reviste…, de ceva ani mă întorc cu mâna aproape goală de la chioșcul de ziare. Da, multe s-au mutat pe Internet, numai că jurnale în adevăratul sens al cuvântului, articole corecte, bine scrise, reportaje, informații importante, documentate, anchete jurnalistice, investigații… rareori găsești. Însă, dacă pe cheiurile Senei, ale Tamisei, ale Dunării (la Viena și la Budapesta!), tarabele sunt încă pline de ziare, în România sunt umplute cu te miri ce, numai ziare nu. Și apoi nu cred că din presa noastră scrisă trăiesc azi mai bine de câteva sute de „scârța-scârța” pe hârtie.
Însă care libertate? Din păcate, n-am înțeles nici de care libertate e vorba, fiindcă în mintea mea libertatea presei e de mai multe feluri: libertatea de spune adevărul ori libertatea de a minți, libertatea de a informa corect publicul sau de a-l manipula, libertatea de a-ți exprima propriul punct de vedere / propria opinie ori libertatea de a te lăsa cumpărat, adică de a fi simplu mercenar, libertatea de a munci cinstit sau de a păcăli lumea și a fi corupt… Oricum, CNA are altă treabă.
Am înțeles totuși ceva: politicienii-transmițători de mesaje parfumate trăiesc în altă lume și se referă la o presă care nu mai există în realitatea imediată. Adică ei, vezi Doamne! nu au aflat că interesele politice au ucis presa liberă, nici că mediile au fost cartelizate, habar n-au că patronatele își impun politicile editoriale, nici n-au auzit de unde și cum le vin banii… Oare atitudinea lor e ipocrită sau miroase a mascaradă?
Să ne amintim totuși că imediat după 1989, chioșcurile, tarabele se umpluseră de ziare și reviste, iar circulația informației, până atunci monopol al partidului-stat, părea să fi scăpat de sub controlul autorităților. Ei, bine, n-a scăpat decât pentru scurt timp: îndată au scumpit hârtia, apoi au desființat cu totul fabricile de hârtie. Lovitura a dat ceva rezultate, dar nu mulțumitoare. A urmat una și mai perversă: falimentarea distribuitorilor de ziare, îngroparea lor definitivă. Și totuși, câteva ziare și reviste importante au supraviețuit prin valoare și abonamente. Ce era de făcut?
Singura soluție era controlul informațiilor. Care ține însă de democrație și de drepturile constituționale, așa că trebuia acționat cu mănuși. Primul atac a fost la agențiile de informații, unele trecute în proprietatea statului, a se citi, a puterii politice, iar, altele în mâna „oamenilor noștri”. Al doilea atac, mult mai ingenios decât primul, a fost la generatorii de informații: la public să ajungă mai întâi informațiile neutralizate politic de genul „PSD-PDL, aceeași mizerie!” și apoi amănuntele nesemnificative. Motive suficiente să nu mai cumperi ziarul.
Aceste atacuri, combinate cu celelalte de mai sus, au reușit: România a rămas cu libertatea presei doar pe hârtie și cu puține ziare și jurnaliști care nu vor să se aplece. Cu orice risc. Numai că atacurile continuă cu blocajul total al unor informații prin secretizare, vezi cazul mutării ambasadei la Ierusalim, apoi selectarea și prioritizarea informației, a doua lege a manipulării, pentru a ne abate atenția de la lucrurile cu adevărat importante și a ne scoate ochii cu amănunte, iar asta se întâmplă din 2016 încoace. La adăpostul „prioritizării” informațiilor se ascund loviturile date României, democrației, justiției, economiei și bunăstării populației.
Veți spune că exagerez și că mai avem televiziunile de informații, radioul și internetul. Da, dar aici partida puterii, lucrând după manualele de manipulare, repetă pe majoritatea canalelor, de exemplu, că nu vom avea nicio criză economică, iar economiștii serioși spun contrariul.
Noi, cititorii, de unde aflăm adevărul? Din mesajele dulci și parfumate?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 