Nici minciunile nu mai țin

A fost o vreme când populiștii români au dus-o bine: minciunile lor, oricât de gogonate, găseau foarte mulți fraieri să le creadă, iar manipularea electoratului aducea câștiguri nesperat de mari la urne. Mai ales minciunile în care mureau ei de drag pentru Rromânia și rrromâni, pentru biserica strămoșească și Dumnezeu (dar fac nuntă boierească în Postul Mare!). Așa că perioadele post-alegeri au avut toate cam același parcurs: guvernarea începea pe un trend exagerat de aderență populară și așteptări la fel de mari ca gogoșile electorale, iar apoi urma degringolada și până la următoarele alegeri, toată zestrea de voturi se făcea praf și pulbere. La fel ca acum.
În consecință, populiștii încearcă să se dezică, în vorbe măcar, de populism, fiindcă minciunile nu mai prind la atât de mulți cetățeni, iar populismul însuși, de când cu Brexit-ul, începe să se dezumfle. Foarte puțini vor mai crede promisiunile că viitoarea guvernare le va aduce bunăstare de moment ce inflația, scumpirea produselor și creșterea dobânzilor, a taxelor și a impozitelor au redus la mai nimic ultimele creșteri de salarii la stat și de pensii. Și mai puțini vor crede că actuala majoritate va fi în stare să readucă dreptatea și justiția la cotele normale într-o societate civilizată și democratică. Oare cum să mai crezi în dreptate când toți marii mahări se înghesuie să-și creeze portițe de scăpare de pedepse prin legi și ordonanțe? Deși imunitatea îi protejează și acum în mod nedemn și rușinos, nu numai pentru declarații politice, ca în lege, ci și pentru corupție.
Situația e identică în domeniile șoselelor, al educației și al sănătății, unde senzația că România s-a împotmolit de-a binelea a devenit generală și fără leac. Nu știu ce minciuni s-ar mai putea inventa pentru evitarea impasului, iar campania electorală a europarlamentarelor a izbucnit cu sloganuri împotriva hoției, a mafiei, a incompetenței actelor de guvernare și cu proteste fără sfârșit ale magistraților. Ca să nu mai adăugăm și atenționările tot mai dure ale partenerilor UE și NATO.
Așadar, iată că, în mod surprinzător, politica românească a intrat în criză de minciuni. Nici nu știi dacă e bine să te bucuri ori nu. Totuși să nu ne bucurăm, fiindcă, în lipsa unor minciuni de efect, se va apela, ca de obicei la reîncălzirea unor ciorbe înăcrite de când lumea, căci voturile nu se vor mai aduna la fel de multe în plasa mincinoșilor.
Iată că minciunile vechi nu-i mai ajută pe populiști, de aceea se strofocă să scornicească altele noi: aurul Băncii Naționale a României aflat seifurile băncii centrale londoneze cică nu „produce” nimic pentru România și, de aceea, trebuie repatriat. Motivația e la genunchiul broaștei: nimeni „nu-și ține bijuteriile la vecini”! Vestea a bulversat piața monetară internațională, iar legea trecută de Senat a pus capac: Banca Națională, deci țara întreagă, a pierdut în nici o lună mai bine de jumătate de miliard de euro, bani buni pentru autostrăzi, și spitale… Încă o găselniță ca asta și întindem mâna la UE ca Grecia anii trecuți.
Altă minciună și mai gogonată este că Uniunea Europeană nu ne consideră egali cu ceilalți parteneri europeni, ne discriminează și ne transformă în colonie. Cică mărfurile proaste ale Occidentului ne omoară copiii, ne strică sănătatea…, dar cele câteva zeci bune de miliarde de euro primite cadou de la UE ne-au făcut bine. Însă nu UE ne-a băgat pe gât marfa proastă, ci au cumpărat-o marii noștri capitaliști-importatori-investitori „strategici”, care vor profit cât mai mare și cheltuieli cât mai mici. Și cum noi cumpărăm ce e mai ieftin… De ce nu-i caută nimeni la profit și la lege pe importatorii veroși? Fiindcă sunt mână în mână cu diriguitorii, adică sunt tot de-ai lor, iar acuzațiile actuale împotriva lor sunt doar formale. Dau bine la „ciumpalaci”. Ei, bine, cu minciuna asta s-ar putea să mai prostească pe mulți.
Una și mai gogonată: în Opoziție, mai ales în formațiunea lui Cioloș, cică s-au aciuat toți securiștii și acoperiții, toți neomarxiștii și comuniștii (noi), toți cei ce votează împotriva României și a poporului român, toți libercugetătorii și revoluționarii de profesie… Sper să nu li se adauge și statul paralel, Soros, mancurții, homosexualii, lesbienele, antisemiții, homofobii… ca să se uite Europa la noi ca la urs. Nu că ar fi prima dată… și mă tem că, nici ultima.
Petru Tomegea