Din nenorocire, a fost nevoie să fie jertfiți 30 de tineri și peste 100 de răniți ca să se vadă crăpăturile. Și a mai fost nevoie de ceva: să se ridice televiziunile și presa din noroiul și putregaiul politicii românești corupte până în măduva oaselor și să dea informații corecte. Imaginile au fost grăitoare și șocante, dar comentariile au păcătuit adesea prin politizare.
Nu este pentru prima dată când adevărul scapă din strânsoarea mediilor controlate, același lucru întâmplându-se în 22 decembrie 1989. Numai că presa de partid și-a revenit atunci destul de repede din buimăceală, întrând în bătălia politică de partea celor ce aveau pâinea și cuțitul, adică Puterea și banul.
Nici acum minunea nu va ține mult, cu toate cele peste 15 mii de protestatari și căderea Guvernului. Deja câțiva politicieni și-au pierdut răbdarea încercând să puncteze electoral. Pe deasupra, sistemul acesta nenorocit este creația celor 26 ani de politicianism, iar la Putere s-au perindat cam toate formațiunile politice. Ar fi putut să facă ceva, dar și-au văzut de propriile interese și acum e clar că e vorba de complicitate între funcția politică, organ de stat și făcătorii de parale („Money makers”).
Nu e vorba de celebrul „crazy game” cu același nume, ci de varianta sa dâmbovițeană care transformă orice în bani, de la credit politic la profesie și demnitate, de la marfă cu suprapreț la sânge și viață, de la educație la credință. Cum fac banii patronii de localuri și alți bișnițari? Înșelând statul și adormind vigilența autorităților: nu cred că sunt 10 cluburi din cele câteva mii care să declare profitul real. Se spune că marea majoritate funcționează în pierdere, cică pe banii patronului, dar de desființat nu se desființează.
Cum adorm vigilența autorităților și a controlorilor? Cum au făcut-o mereu, prin șpagă, mită, cadouri, relații de reciprocitate, de rudenie, prietenii, pile… De ce tac politicienii în a căror circumscripție electorală se află bomba? Din același motiv: partidele au nevoie de bani, de mai mulți bani decât oriunde pe mapamond. De aceea lucrurile nu vor fi schimbate decât în urma unei nenorociri ca aceea de la Collective. Nume predestinat să ardă.
Sunt convins că fiecare politician cunoaște situația în detaliu, inclusiv Elena Udrea. Atâta doar că actuala deputată împreună cu Ion Cristoiu, Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta… se luptă cu alt sistem, unul condus cică de „binomul SRI-DNA” în frunte cu „rața mecanică”, Klaus Iohannis. Cu celălalt sistem, acela toxic și criminal, cel ce aduce moartea și jefuiește bugetul statului, rămâne să se lupte victimele, cetățenii curajoși, pompierii, jandarmii, medicii, binevoitorii, SMURD, eventual DNA, Poliția… Imediat a trecut de partea lor și presa, dar minunea a ținut doar trei zile, cifra fatidică.
Însă, surpriză! Patronii se laudă că sunt acoperiți de hârtii, primarul de sector, neînfricatul Piedone, așijderea și nu e exclus ca morții și răniții să fie găsiți singurii vinovați. Demisiile nu înseamnă ispășirea păcatelor. La dosar lipsesc destule aprobări, iar procurorii au constatat infracțiuni pentru care vor cere pedepse grele. Chiar dacă pe rețelele de socializare circulă reacții nemiloase: Halloween au vrut, Halloween au găsit! Că nu se mai satură de sărbători și cântece sataniste!
În schimb, în spațiul public se degajează două opțiuni: 1. vinovat e sistemul încremenit în proiect de 26 ani; 2. „las’ că merge și așa” și-a încheiat cariera glorioasă împreună cu toți Doreii. Prin „sistem” se înțelege la modul general Parlamentul, Guvernul, Primăria, apoi Poliția, ISU, pompierii, garda financiară și patronii care fac bani pe viețile tinerilor… Din acestea provin mahării care dau aprobări contra mită, controlorii care închid ochii la nereguli în schimbul șpăgii, finanțiști care nu sancționează evazionismul fiscal contra 10-20-30…?% din furăciune, politicieni care vor și ei cu bani pentru partid…
Săgețile protestatarilor vizează o țintă precisă: în locul profesioniștilor din instituții publice au fost numiți politruci de partid, inși corupți, dar plini de aroganță care greșesc mereu, nu promovează meritul, ci loialitatea. Toți aceștia alcătuiesc un sistem grefat peste cel securistic moștenit de la Ceaușescu.
2. Cât despre „Dorel” și „las’că merge și așa”, nu va fi ușor, chiar dacă ne-a spus președintele Iohannis că nu mai merge. Țin de mentalitate, nu de sistem, iar schimbarea vine în timp prin educație. Însă timpul nu mai are răbdare: ni se ucid copiii!
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 