În 2007 PNL a vrut să participe la europene pe liste comune cu PD-L, dar acesta i-a întors spatele pe motiv de populari bruxellezi şi nepotrivire de doctrină. Gloria însă e trecătoare. Ameninţaţi de cifre mici în sondaje şi de ghilotina viitoarelor alegeri, pedeliştilor le-a trecut mândria, căzându-le în sân orgoliul nemăsurat. Nostalgici, îşi reamintesc de Alianţa DA, iar dorul după vremurile guvernării Tăriceanu când salariile creşteau iar economia duduia răzbate până şi din discursul prezidenţial. Toată lumea ştie din cauza cui au sucombat Alianţa, guvernarea împreună şi liniştea socială. Păţiţii nu pot uita că pactul de neagresiune a fost încălcat brutal prin ruperea hălcii Stolojan din trupul PNL, ceea ce a subminat starea de echilibru între cele două formaţiuni. Revenirea după schismă le-a luat trei ani, iar acum la moara liberalilor se macină altă făină.
După doi ani de guvernare orbecăind cu mâna pe chimir şi cu capul în nori, iată că PD-L a primit înştiinţarea de plată, întorcându-se abătut la punctul de plecare, iar destule Casandre îi bocesc deja dispariţia. Spre satisfacţia, dar nu şi spre euforia opoziţiei care se vede nevoită să preia frâiele puterii tocmai când mortul e pe laiţă. De aceea strategii pedelişti, buni să gestioneze doar victorii oferite pleaşcă de zeul cotrocean, au intrat în panică după sancţiunea CCR şi caută înfriguraţi o şmecherie, o cacealma, o lovitură de imagine, orice numai să-şi salveze intrarea în viitorul parlament. Dacă somnul raţiunii nu i-ar fi toropit, proverbele i-ar fi ajutat să nu încerce marea cu degetul. Presa mogulizată le bate şaua şi obrazul cu Mititica, dar nimeni nu crede că justiţia are insomnii din asta. Ar fi o premieră.
Oficial, liderii democrat-liberali susţin că au un atu în mână, propovăduind marşul victorios spre ieşirea din criză, dar din umbră îşi pregătesc victimizarea, căutând cu disperare vinovaţi: FMI, greaua moştenire, Vântu şi Patriciu, opoziţia contra naturii stânga-dreapta, eventual Decebalus per Scorilo. De presupus că în campanie ne vor cere din nou toată puterea ca să ne arate ei în sfârşit ce pot….
Pe din dos însă umblă cu cioara vopsită pe la uşa liberală, căutând ca înecatul un pai de care să se prindă. În teritoriu, după pierderi grele de bazine electorale, se dedau la o curte urât mirositoare a peneliştilor slabi de virtute. O fac tocmai în fiefurile preaputernicilor baroni, gândind că, aşa cum au cumpărat ei parlamentari ca să-şi facă oaste de strânsură majoritar-stabilă d. preşedinte, tot aşa se vor menţine la putere în consiliile locale. Numai că ulciorul… De aceeaşi curte unsuroasă au parte udemeriştii, ţărăniştii, independenţii, minoritarii, acolo pe unde se mai află. Adesea pică de fazani şi pesediştii. Nu e o noutate.
Numai că poporenii simt efectele proastei guvernări, căci politica trece întâi prin stomac, iar scăderea în sondaje nu poate fi stopată fără creşteri salariale.
Concomitent se pun în operă mulţimi de „planuri din cuţite şi pahară”, vorba poetului. Se caută cu înfrigurare o altă pălărie pentru fata rămasă fără zestre, de nu, o nouă locomotivă, poate Baconschi, cu Fundaţia Creştin Democrată şi Alba ca Zăpada, poate Blaga cu disciplina cazonă, căci Boc a picat la filozofia dreptului constituţional, iar automotorul Udrea nu urcă dealul doar cu frunză verde de frăsinel. S-a încercat şi refugierea în chiliile bisericii strămoşeşti, dar Prea Fericitul nu dă semne că ar deschide chiliile făcătoare de minuni electorale.
Le-au mai rămas ori disoluţia groaznică, ori mogulizarea, că lupul revine unde a mâncat odată oaia. Orice nu e pedelist, ţine de moguli: Crin, cel mai bine plasat în sondaje, poreclit Mereu Absentul din Parlament, e promovat de moguli, dar d. preşedinte ne previne că iar greşesc ţinta. Ponta dă lovituri de stat sindicale dirijate tot de moguli, stă fie sub pulpana bătrânului edec, fie pe ouăle nenumărate ale lui Năstase din nou patru case, iar Voiculescu zace tot în soluţia imorală.
Petru Tomegea
Ziare.com
Petru Tomegea - ePolitica 