În România puterea se dispută la televizor. De aceea, cine urmăreşte fără discernământ emisiunile politice TV riscă să se lase înşelat de aparenţe, de imagini contrafăcute ale unor evenimente, de ştiri redactate şi selectate părtinitor. Situaţia readuce în discuţie experimentul gnoseologic al lui Platon (Republica VII) în care spectatorii preferau umbrele văzute pe un perete al peşterii, nu jocul nemijlocit al actorilor.
Fără a pretinde efort intelectual, dansul umbrelor constituie un surogat al realităţii, creează ca orice drog dependenţă şi forme mentale perverse, iar pierderea iluziilor se lasă cu frustrări. Intoxicaţi de propagandă politicianistă, suntem pe cale să ne pierdem conştiinţa de sine ca popor, comportându-ne asemeni unei adunături pestriţe, uşor de manipulat prin duplicitate, mesaje camuflate şi subliminale.
Dezarticularea opiniei publice
Posibilitatea formării corecte a opiniei publice e redusă când adevărul e contrafăcut, iar informaţia astfel fabricată se livrează la calup, interpretarea făcându-se în alb şi negru: ce e bun pentru activiştii Puterii e rău pentru cei ai Opoziţiei.
Starea de fapt a devenit intolerabilă: populaţia e împărţită în tabere antagoniste, în ai noştri şi duşmani, iar ţara e aruncată în schisme greu de împăcat. E nevoie de profesionalism, nu de exacerbarea dorinţei de a puncta electoral. În locul războiului fratricid între români, concurenţa pe programe politice şi economice ar constitui un câştig pentru arta bunei guvernări şi starea de normalitate.
Cine sperie lumea adună voturi
Spirala exagerărilor TV, de o parte şi de alta, poate declanşa panică: România se prăbuşeşte, economia naţională e doborâtă de criză, leul se află în cădere liberă, preţurile cresc năucitor, va fi instabilitate socială, avem vulnerabilităţi ca ţară etc. Pe fondul apocalipsei, atribuită când Puterii, când Opoziţiei, se speră câştigarea viitorului scrutin.
Ca să-şi poată spori audienţa pentru parti-pris-urile lor, activiştii partidelor sunt în stare să îngrozească naţia cu născociri coşmareşti, exagerând proporţiile necazurilor până la cataclism universal.
Sunt soldaţi scrupuloşi în slujba puternicilor zilei, a celor ce poftesc nemăsurata putere. Urmărindu-i la lucru, realizezi că vechile servicii de propagandă nu şi-au upgradat stilul primitiv, primejdios şi iresponsabil, o naţiune întreagă asistând neputincioasă la jubilarea neruşinată în faţa necazurilor aproapelui.
Depravarea – sursă de rating
În caz că nu reuşesc să determine disperarea în masă, nevoia de rating îi împinge în altă extremă: bagă distracţii de cartier în care arta se rezumă la scene groteşti ori cu conotaţii sexuale, căci muzică, teatru nu mai însemnă artă, voci şi orchestră, ci mişcări ale zonelor erogene în gros-plan. CNA nu se simte deranjat decât de injurii, calomnii la adresa Puterii, nu de mătrăşirea adevărului, nici de promiscuitate.
Printre poze deocheate, beştelirea fie a deciziei administrativ-politice, fie a Opoziţiei aduce notorietate în România, sugerându-se implicit că monopolul bunăstării generale se află la mâna analiştilor şi a politicienilor din studiouri.
Judecată astfel, televiziunea ultimilor ani arată jalnic. Nu naşte nicidecum pui vii. Nu ne învaţă calea propăşirii, ci ne asmute pe unii împotriva altora. Însuşi guvernul oferă motive: se laudă cu stoparea recesiunii, ceea ce pare îndoielnic, dar susţine concomitent că mărirea salariilor e periculoasă.
Succesul şi decesul
La fel, bugetul permite finanţări, altădată de neconceput, pentru stadioane, pârtii de schi, patinoare etc., în timp ce destui ştirişti, analişti din partea adversă prognozează decesul economic. Nici unii, nici alţii nu ştiu să încurajeze tendinţe pozitive. Doar încăierarea şi mersul racului.
Delegitimate de activitatea precară în serviciul cetăţeanului, dar mai cu seamă de impotenţa ideologic-programatică, de lipsa unei viziuni asupra viitorului comun, televiziunile s-au împotmolit în mlaştina intereselor partizane, fundamentându-şi discursul lamentabil pe nenorocirea sărăcenilor.
Atrag privirile asupră-le prin gestică şi culori ţipătoare de cocote bătrâne, dansul umbrelor de pe ecran adormindu-ne raţiunea. N-am învăţat să stăpânim prezentul decât prin simţuri.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 