Odată cu schimbarea la vârful politicii românești și accederea la guvernare a USL, nu mai poți deschide ziare, nu mai poți privi la televizor fără să te izbească în față spaimele, alarmele false și sperieturile: moare învățământul românesc, dar România se situează pe al treilea loc după numărul de medalii și diplome la olimpiade internaționale, imediat după Japonia; vine o iarnă catastrofală, vai de capul nostru și de Guvernul Ponta, dar serviciile noastre de meteorologie spun altceva. Și apoi, până acum eram îngroziți de încălzirea globală, nu de o nouă eră glaciară.
Gornist, sună alarma!
S-au apucat de predicții mulțimi de inși, unii formatori de opinii, alții politicieni sau manipulatori sadea pe diferite segmente de PR și advertising, care ne induc zi de zi coșmaruri apropo de sistemul național de pensii aflat în colaps, ca și cum situația nu s-ar repeta și la case mai mari ale Occidentului. Sau evoluțiile mercurialului când, se știe, există peste tot în lume un ciclu normal al creșterii prețurilor primăvara și unul al scăderii acestora, de prin iulie-august până toamna târziu.
Sunt însă câteva categorii de alarmiști care fac bani buni din atenționări și manipulări: nu mâncați lactate că laptele e bun doar pentru viței, purceluși, mânji, prunci…, preferați puii de găină… furajați natural. Sau evitați carnea, fasolele, cartofii, soia…, mai bine consumați brocoli, varză de Bruxelles și sucurile noastre naturale… Beți multă apă fiindcă avem ape minerale minunate.
Semnele morții
Apoi spaimele sunt legate ba de șomaj, ba de locurile de muncă, ba de ploi, ba de secetă, ba de câinii comunitari, ba de Roșia Montană și cianuri, ba de Nicolaescu sau de anumite decizii neinspirate ale Guvernului și ale Parlamentului, ca să nu te poți trezi într-o dimineață liniștit și să te poți bucura două clipe de albastrul cerului și de razele soarelui.
Se vede treaba că nu s-a schimbat nimic după George Bacovia: „O, ţară tristă, plină de humor!”, plângea el, în care nu-ți rămâne decât „să te retragi nepăsător… singuratec şi uitat”, ca apoi să închini liniștit steagul.
Iar ne fură Ardealul!
De multe ori spaimele și îngrozirile vin de la niveluri foarte înalte: cică lumea se împotrivește acum exploatării aurului la Roșia Montană deoarece se are în vedere o nouă răpire a Ardealului și, fără aur, n-are nicio haznă. Sau: moare agricultura românească, ne inundă produsele alimentare de import, iar Justiția îi reîmproprietărește pe foștii grofi și boieri, făcându-i din nou iobagi și slugi pe locuitorii satelor revendicate.
Dar domeniul predilect al înspăîmântărilor este cel al politicii la vârf: încă de la înființare suntem amenințați că USL își dă duhul, că urmează divorțul anului între PSD și PNL, că se despart Antonescu și Ponta, că PSD va avea candidat propriu la prezidențiale iar Crin de „miercurea trecută” nu mai este candidatul USL, dar el nici nu știe… Alții prognozează moartea liberalismului în România, a socialismului… social democrat, a tuturor celorlalte doctrine. În plus, peste 2000 de primari sunt „pe făraș” din pricina dosarelor ANI, deși numărul lor exact e sub 150.
Din ce-or fi trăind alarmiștii?
Două lucruri sunt de mirare: politicienii, partidele, formațiunile, alianțele politice care abuzează de această stratagemă scad în sondaje sau, cel mult, rămân constante, dar continuă în aceeași manieră, neoferind vreo alternativă viabilă la actuala stare de fapt. Al doilea: publicațiile, televiziunile… care au practicat acest stil alarmist ori au dispărut, ori au ajuns la un rating insignifiant, fiind bănuite de fel de fel de malversațiuni ca să-și plătească angajații.
Asta se întâmplă deoarece, până acum, bătălia politică a cunoscut în principal faza de lift: Jos ai voștri! Sus ai noștri! Ai voștri sunt răi, hoți și incompetenți, iar ai noștri sunt buni, cinstiți și inteligenți. Că lucrurile nu au stat așa se vede din rezultatele celor aproape 24 ani de ocazii ratate.
Ceea ce nu vor să ia în considerație strategii Opoziției este că alegerile nu mai pot fi câștigate decât oferind electoratului o speranță și o alternativă că viața lor va fi mai bună, că vor fi în stare să aplice programe economice serioase pentru împlinirea acestui deziderat, că sunt capabili să taie tentaculele tot mai viguroase ale corupției după accederea la guvernare. De criticat și de lansat spaime și îngroziri poate oricine. Dar de aruncat ancore și punți spre viitor sunt capabili doar învingătorii.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 