Ca politician Victor Ponta a apărut din tolba lui Adrian Năstase, cel ce i-a degajat un culoar în PSD. Cu o biografie șovăielnică din care nu lipsesc rătăcirile juvenile pariziene și prezența în alte formațiuni, Victor Ponta a cunoscut gloria și înfrângerea, mărirea și decăderea politică în fruntea social-democrației, dar acum nu e în stare să gestioneze eșecul propriei guvernări, fiind lipsit de clarviziunea necesară celei de-a doua ridicări din neant.
Cine scoate din mocirlă căruța împotmolită a lui Victor Ponta? Cum îl vor salva PSD și liderul acestuia, Liviu Dragnea când prim-ministrul și-a făcut-o cu mâna sa? De salvat, însă, trebuie salvat: realmente, în penuria actuală de lideri credibili, fosta tânără speranță pare a avea o anume notorietate, dacă sondajele nu vor fi fiind mincinoase, notorietate care ar putea fi de folos partidului. De aceea, în continuare, vom asista la încercarea televiziunilor de casă și a jurnaliștilor rămași credincioși de a-i spăla păcatele și a-i reșapa imaginea.
La o atentă privire, însă, „cârlanul” lui Iliescu, „galaxia română în devenire” a lui Mircea Cozma, „jertfit” pe altarul democrației, n-a reușit să-și „reînalțe țara vechilor romani”, ci a intrat cu bună știință într-o mlaștină politică. Cum vor putea fi făcute uitate sau iertate păcate grele ca: minciuna, grandomania și șmecheria, plagiatul și plastografia, pierderea copilărească a alegerilor prezidențiale, deși avea în spate cea mai redutabilă mașinărie de vot? Cum va scăpa împreună cu Gabriel Oprea și alții de blestemul victimelor de la Colectiv, victime ale corupției, ignoranței, delăsării, încălcării legilor? Dar de acuzațiile de corupție materializate deja într-unul sau mai multe dosare?
Are și calități: „știe engleză“, zice Viorel Hrebenciuc, probabil și franceză din cele 8 luni de McDonalds parizian. Are o mulțime de prieteni de vază, Sebastian Ghiță, Liviu Dragnea, Nicolae Bănicioiu, Daniel Constantin… Televiziunea primului deja s-a apucat de albit și lustruit imaginea fostului prim-ministru. Nu e zi să nu fie proslăvit, nu e ceas să nu i se arate superioritatea față de actualii tehnocrați, să nu ni se spună ce pierdere grea a fost pentru România demisia…
Nu poți rămâne pasiv la ditirambii câtorva jurnaliști deprimați după plecarea sa din fruntea guvernului, plecare care n-ar fi trebuit, cică, să aibă loc de moment ce avea majoritate consistentă în parlament. Vinovatul asupra căruia este aruncată anatema e Klaus Iohannis, cel ce vinde străinătății interesele României, neavând altă ocupație decât vacanțele prelungite în locuri exotice ori pasiunea pentru case… Căci mizeria din campania electorală continuă.
Toți susținătorii consideră că Victor Ponta va mai avea un cuvânt de spus în politica românească, dar până acum nu ne-au zis ce și cum, ci încearcă să-și ridice idolul din noroi coborându-i pe inamicii săi, ceea ce, să recunoaștem, se face în politica noastră de 26 ani, motiv pentru care cam batem pasul pe loc.
Așadar ce va mai fi având de spus Victor Ponta nimeni nu știe. Dacă va fi fiind vorba de atacurile asupra președintelui și a prim-ministrului Cioloș pentru situația din Moldova, atacuri în tandem cu fostul președinte, Traian Băsescu, ne-am lămurit. Asta înseamnă că revenirea se face doar în propriul interes, nu că nu mai poate țara fără el. Pentru revenire, însă, a fost nevoie de o lovitură de imagine, iar aceasta a și fost regizată: în 18 ianuarie a venit la partid și s-a întâlnit cu Liviu Dragnea, eveniment „copleșitor” pentru televiziunile de casă. Deja fundația sa are girul liderului PSD și al partidului, fiind necesară nu doar României, ci întreg bazinului Mării Negre, deja candidatura la parlamentare s-a rezolvat. E clar: România era prea mică pentru așa o mare personalitate.
De spus, însă, Victor Ponta ar cam avea multe: propriul partid aproape a dispărut din prim-plan după pierderea guvernării, iar de la Iliescu încoace, ideologie – niet, baronii fac mai departe legea, reformele interne au fost îngropate demult. Doar cu reacții neroade la asistenții sociali norvegieni și la evoluția situației refugiaților, doar cu atacuri la candidații altor partide, PSD nu va reveni la poziția de partid important. Dar ce mai contează dacă Ponta are fundație? Întrebarea ultimă e: și totuși cine plătește serviciile de consulting la Tony Blair?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 